Afaceri în România

Afaceri – magazine – vânzători - comportament/atitudine.

Uite cum tratează UNELE  vânzătoarele clienții.

Într-o zi m-am dus în capătul celălalt de oraş la cel mai mare şi dotat magazin din zonă. Voiam să cumpăr nişte carne. Cine m-a pus nu ştiu, a fost un moft tâmpit.

Mă prezint la raionul cu desfacere şi după ce am aşteptat câteva minute, pentru că una dintre vânzătoare era ocupată cu alt client iar una scria nu ştiu ce, a venit o altă vânzătoare şi m-a întrebat ce poftesc. Am cerut nişte kaiser iar ea m-a întrebat dacă-l voiam feliat.
 „Foarte drăguţ din partea dumneaei”, m-am gândit. Răspund,
----„da, mulţumesc, dacă vreţi”. Ea îmi răspunde că nu e că vrea ea, ci dacă vreau eu. „Corect” mi-am zis, „m-am exprimat greşit, ce proastă sunt” şi mi-am cerut scuze.

Pe urmă am cerut şi nişte costiţă şi nu o să-ţi vină să crezi, însă vânzătoarea a refuzat să-mi taie o bucată din costiţa ce voiam pentru că, citez: „are os, nu se poate tăia”.
Trăim în România, fir-ar ea de treabă! M-am gândit: „dacă tu nu o poţi tăia eu o să o pun întreagă în mâncare, cap sec?!”
Am fost tentată să renunţ la a o cumpăra, dar am început să mă obişnuiesc cu aberaţiile astea de la noi şi am luat bucata ce mi-a oferit doamna vânzătoare (poate aşa i s-a ordinat să răspundă, cine mai ştie) care avea mai mult slănină decât costiţă de aceea am și întrebat:
--- „sunteţi sigură că e costiţă că nu prea pare?”
----„Sigur că e costiţă, ce eu nu știu ce vând?!”. Hmm. Are preţul dublu decât slănina, se ştie.
N-am fost deloc mulţumită de tratament, dar am luat-o zâmbind şi am mulţumit educat. Plecând am jurat că nu o să mai cumpăr carne în viaţa mea de la ei. Voi trimite o plângere scrisă fără îndoială.

Şi uite aşa au mai pierdut un client!
Menționez că acasă am putut tăia costița foarte ușor, și eu n-am ustensilele lor. 

Ar trebui să renunţăm să facem cumpărături din anumite magazine care nu tratează clienţii cum se cuvine. Sunt atât de multe în jur, ne orientăm spre altul aşa poate proprietarii vor înţelege că nu pot continua pe linia asta.

Cum am mai zis este o meserie grea şi nu oricine este capabil să o facă. Surâsul este FUNDAMENTAL, răbdarea şi toleranţa trebuie să meargă mână-n mână.
Dar toate astea pornesc din inimă, din iubire pentru celălalt. Din nefericire mulţi dintre noi sunt concentraţi doar pe ei însăşi, pe durerea şi orgoliul lor.

Este atât de trist şi atât de greşit.

Oameni... fiţi oameni pentru că va veni o zi când va trebui să daţi socoteală. Banii nu vă vor putea ajuta.