Saturday, 11 May 2013

Sinuciderea-Cap II


În Cap I al acestui articol am vorbit despre cum (aproape) orice problemă are o soluţie.
Durerea nu e eternă aşa cum nu e nici fericirea. Tot ce are un început va avea şi un sfârşit. E legea naturii. Într-o anumită etapă de grea încercare a vieţii, contemplarea sinuciderii este un gând firesc/instinctiv. Frica de durere, de necaz, disperarea, singurătatea, pierderea banilor, despărţirea de cineva drag..., toate aceste sentimente/fapte pot fi imposibil de gestionat pentru unii oameni.
Din experienţă îţi zic că atâta timp cât nu eşti mort toate se pot rezolva. Dar va trebui să lupţi, mai ales împotriva instinctului. Şi asta nu e uşor. Nu toţi sunt capabili de atâta tărie sufletească. Uneori e aşa uşor să stai întins în pat, cu perdelele trase; să te uiţi la plafon; să plângi; să-ţi blestemi soarta; să te simţi într-o cuşcă; să te simţi singur, abandonat si neiubit... E mai uşor decât să lupţi, să strîngi din pumni şi să iei măsuri. Dar te-ai născut o dată... nu se va mai întâmpla a doua oară. (Dacă nu crezi în reîncarnare.)
Ai o viaţă... şi lucrurile negative se întâmplă tuturor. Dar cum ţi se întâmplă o nenorocire, pe nepusă masă, aşa ţi se poate întâmpla şi o mare fericire. Totul este posibil dacă nu renunţi la viaţă.

Eşti măritată cu un bărbat care te bate. Bate şi pe copilul tău, pe care l-ai purtat în pântec. Nu-i permite!!! Nu meriţi asta. Dar mai ales copilul tău NU merită. El nu are vină. Ştiu că te gândeşti că nu ai bani, nu ai unde să pleci, că nu ai soluţie... dar acum SUNT. Asociaţii se înfiintează-n fiecare zi. Caută în Google şi vei găsi. Cum ai găsit acest blog vei găsi şi rezolvare la chinul tău. Eşti un om, nu un obiect. Nimeni nu are dreptul să te lovească, să şteargă pe jos cu tine. NU dispera, şi nu te-nchide-n durerea ta. Ştiu că te doare dar... poţi ieşi, dacă vrei. Ia-ţi inima-n dinţi şi du-te la poliţie. Contactează această asociaţie şi nu dispera. Multe au trecut prin ce treci tu. Nu te gândi la ce zice familia ta, oamenii de pe stradă, vecinii... ESTE VIAŢA ta! este dreptul tău să vrei o viaţă decentă.

Eşti un copil pe care-l bat părinţii fără rost. Du-te la poliţie, reclamă-i. Dar nu degeaba, nu la nervi că te-au certat că fumezi, că nu-ţi dau banii pe care îi au prietenii tăi. Vei ajunge pe drumuri aiurea.

Eşti elev şi la şcoală râd colegii de tine. Dintr-un motiv sau altul. Plagă a tuturor societăţilor. Este extrem de greu să-nduri aşa ceva. Şi greu vei găsi rezolvare, dar nu este totul pierdut. Ori de câte ori te vor lua în râs tu priveşte-i de sus, fără dispreţ, dar cu zâmbet pe faţă. Nu-i lăsa să vadă că te doare. Sunt niştre monştri şi se vor hrăni cu durerea ta. Unii oamenii sunt răi şi nu merită să-i numim oameni. Dacă te bat ia lecţii de karate, sau alt sport. Antrenează-te acasă, singur. Pe You tube sunt o groază de filmate. Întăreşte-ţi muşchii şi ia-i prin surprindere când sar la tine. Dar NU lovi să omori. O palmă peste faţă poate fi îndeajuns. Să ştie că nu eşti o cârpă sau un sac de box. Doar să-i sperii, şi numai dacă au sărit ei la tine. Este destul de periculos să loveşti. Nu împinge, aşa s-au comis nenumărate crime. O singură lovitură poate fi fatală. Ai foarte mare grijă.
Dacă râd de tine că eşti "mai plin", pune-te la dietă. Fă-o cu cap (citeşte aici). Şi ori de câte ori te strigă cu diminutive depreciative tu uită-te direct în ochii lor şi zâmbeşte. Nu-ţi lua ochii de la ei, vei observa că nu vor putea să-ţi suporte privirea la nesfârşit. Mulţi sunt doar nişte grandomani cărora le este frică şi de umbra lor. Nişte meschini. Nu merită să plângi din cauza lor. Nu valorează mai mult decât tine. Încearcă să eviţi replicile tăioase. Cu ei nu merge, le vei da apă la moară. Zâmbeşte şi sună la anumite numere care sunt publicate pe net. Caută, citeşte, educă-te, şi capul sus!

To be continued

Reacţii:

0 comentarii:

Post a Comment

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.