S-a mai domolit scandalul maidanezilor și iată, că, în sfârșit, pot și eu să-mi permit să scriu despre ei.
De mică nu am avut câine pe lângă
casă.
Aveam un vecin care mereu ne spunea:
--- „Nu poţi să te-nţelegi cu un
om, darmite cu un câine.”
Însă am multe „poveşti” cu şi
despre câini. Poveşti adevărate în care sunt eu la mijloc. Nu sunt povestite de alții, am asistat și trăit pe pielea mea.
Într-o zi mergeam prin oraş, de la o
soră la alta (nu mai mult de 400 m), şi o haită de câini m-a
înconjurat. Aveam vreo 8 ani. Nu vreau să exagerez, dar erau în
jur de 12 (poate mai mulţi). Nimeni pe stradă, iar câinii lătrau
agresivi arătându-şi colţii. Mi-am amintit să nu fug,... sincer
eram paralizată, nici dacă aş fi vrut nu m-aş fi mişcat din loc.
Eram înconjurată şi mi-am văzut moartea cu ochii. Nu ştiu cine
m-a scos de acolo, sigur vreun bărbat. Dar nu-mi amintesc precis.
Am avut coşmaruri vreo 7 ani. Chiar și acum îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri...
Dar era vorba de al doilea atac de
genul. Uite primul.
Eram mai mică, în sat. Nici atunci nu
au reuşit să mă muşte, au venit nişte ciobani şi m-au scos din
mijlocul lor.
Şi mai am câteva... mă mir cum de nu am
rămas rănită fizic. 2 dintre surorile mele nu au fost aşa de
norocoase. Şi cunosc o groază de alţi oameni ce au fost muşcaţi.
Ieri mergeam liniştită pe stradă,
văd (cu coada ochiului) un câine de talie mică care părea
inofensiv, nici nu l-am băgat în seamă. Mă gândeam intens la
comisioanele ce aveam de făcut când lătratul agresiv al câinelui
mă face să tresalt cu putere.
Instinctiv m-am ferit de gura lui care
mai mai să mă prindă de pulpă.
Noroc că nu trecea vreo mașină pe
stradă că aș fi intrat direct în ea/fața ei.
M-am oprit și m-am „făcut” înspre
el cu inima care-mi bătea la 180/min. Cu greu a plecat de lângă
picioarele mele. Între timp toți câinii de pe stradă au început
să latre. Norocul meu a fost că toți ceilalți erau legați în
curțile unor oameni responsabili, altfel ar fi fost vai și amar de
mine.
Locuiesc la periferia unui mic oraș
din Moldova, unde sunt multe case și câinii se plimbă
nestingheriți pe străzi.
Acum câteva luni m-au atacat 3 câini
mari negri, de 3 ori într-o zi. Nu am ieșit din casă 2 luni de
spaimă. După aceea am schimbat strada și înconjuram circa 2 km
numai să nu mai trec pe strada aia. Și nici așa nu eram sigură,
câini sunt oriunde, așteptam să văd vreun bărbat care trecea pe
stradă, numai după aceea mă aventuram să ies.
Am 3 ani de când m-am întors în
țară, dar după ce se întunecă, eu nu ies din casă. Nici
dimineața, devreme, înainte să se lumineze.
Când aveam mașină, mă urcam direct
în ea.
Dar nu o mai am, și trebuie să sun un
taxi sau să plătesc niște țigănuși de pe strada mea să mă
însoțească o bună bucată de stradă. Că-n centru nu sunt așa
de mulți câini.
Nu știu ce să zic, dar nu mi se pare
că într-o țară civilizată, ar trebui ca oamenii să stea închiși
în case din cauza câinilor fără stăpân. Oamenii trebuie să-și
câștige existența, să facă cumpărături, să meargă la doctor.
Cine își permite să plătească un
taxi de fiecare dată când iese?
Eu nu! Este o absurditate!
Ce e de făcut? Care este soluția mea?
Nu am.
Când aud iubitorii de animale cu câtă
ură atacă pe cei care au curajul să spună că trebuiesc golite
străzile de animale agresive ce sunt purtătoare de boli, mi se
încrețește pielea.
Mi-am pierdut speranța să pot merge
liniștită pe stradă. Motiv (unul dintre) pentru care lucrez de
acasă (și 20 de ore pe zi)/ mi-am deschis blogurile încercând cu
disperare să câștig îndeajuns pt a-mi plăti facturile.
Dar m-am săturat să-mi fie teamă.
M-am săturat de ipocrizie și falsitate. De oameni care habar nu au
ce-nseamnă să-ți fie frică să ieși pe stradă pentru că poți
fi mușcat în orice clipă.
Ceea ce nu înseamnă că sunt de acord cu uciderea lor cu bâte, furci, pietre sau mai știu eu ce.
Condamn din toate inima uciderea cu cruzime a oricărui corp în care bate o inimă.
Cine face asta nu are suflet/nu e om, dar un criminal fără sentimente.
3 Comments
Iubesc cainii dar si mie mi-e frica de ei. Nu ies niciodata neinsotita.
ReplyDeleteDin nefericire, aceasta-i realitatea în țara noastră.
Deletesi eu ii iubesc:D chiar unii din spatele blocului imi tin compania pana la gunoi:d
ReplyDeleteÎntr-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.