Dincolo de conflicte

Mă trezesc brusc. Țipete, izbituri, haos total. Mă uit în jur, nu înțeleg ce se petrece. Fac ochii mari. 
„Unde se aude tot tărăboiul ăsta? A venit cutremurul cum s-a prevestit?
Poate visez... ce vis a naibii! Nu pot să visez și eu un paradis, nu, trebuie să visez iadul pe pământ. Offf.”
Continui să stau sub plapumă, e așa de frig, și e încă devreme.
O izbitură puternică mă face să tresar cu tot cu pat.
O voce de femeie urlă disperată:
--- Să nu te mai prezinți niciodată la ușa mea, nemernicule. Îmi sperii copiii. Chiar nu ai pic de milă?
O voce de bărbat replică cu violență:
--- O să-ți dau foc la casă, oportunisto. Să ardeți toți ca șobolanii. 
Mă strâng în spate. „Oameni ăștia-s nebuni. Cum poți măcar să te gândești la așa ceva?!”
Mai stau 10 minute în pat gândindu-mă cât sunt de norocoasă că nu am astfel de probleme.
Deodată aud o bătaie în ușă. Sar ca arsă.
„Sper că nu e poliția, doar n-or vrea să mă pună de martor. Detest să am de-a face cu legea”.
Nici nu mă uit pe vizor, deschid grăbită. Vecina de sus răvășită, cu un palton rupt pe ea.
--- Te rog să mă ierți, nu știu ce să fac. Sunt singură. Nu cunosc pe nimeni în blocul ăsta...
--- Haide, intră, nu sta pe coridor. Facem show.
--- Nu pot să stau, am lăsat copiii dormind. Trebuie să merg la servici într-o oră... 
Dar în timp ce vorbea, înainta mecanic; se așează timidă pe un fotoliu.
Îi fac un ceai, încerc să-i zâmbesc. Ia ceașca fierbinte între mâinile tremurânde și brusc începe să plângă.
--- Mi-e așa de rușine. Nici nu ne cunoaștem și am dat buzna. Ridicol. Nu e problema ta. Scuză-mă.
Și dă să se ridice. Varsă ceaiul pe covor, se înroșește violent.
--- Uite ce-am făcut! Tu mă primești în casă și eu fac dezastru. Sunt așa de neîndemânatică.
--- Stai liniștită, nu este mare brânză. Ești doar necăjită. Covorul se spală ușor. Te rog, așează-te la loc și spune-mi ce se întâmplă. Nu este prima dată când aud scandal pe hol.
Îi aduc o altă ceașcă de ceai. Soarbe absentă o înghițitură, uitându-se în gol.
--- Este fostul meu partener. Soțul m-a părăsit în urmă cu câțiva ani. Avem doi copii împreună. A plecat fără să spună o vorbă. Nu ne-am certat niciodată. A căzut ca un trăsnet pentru noi toți. Nici în ziua de azi nu știu de ce-a făcut-o. Apoi l-am întâlnit pe cel ce ai auzit amenințându-ne.
Un om bun, înțelegător. Am stat împreună câțiva ani. Probleme au fost, dar cine nu are probleme? Acum îmi cere înapoi mașina ce mi-a dăruit de ziua mea. Însă eu nu o mai am. Am vândut-o ca să-mi pot crește copiii. Bani nu am să-i dau. Abia reușesc să plătesc facturile. Mi-am vândut casa și m-am mutat aici. Nu vreau să mă plâng, toți avem probleme financiare.
Cum o să ies din asta? Mi-e frică pentru copiii miei. Nu știu ce l-a apucat, nu era așa. Nu vrea să stea la discuție, vine nervos, pretinde și mă amenință. Nu vrea să mă asculte deloc.
Și atunci o întreb dacă a auzit vreodată de mediere.
--- Nu, ce este?
„Medierea este o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă.”
Trebuie să vorbești cu fostul tău partener, să-l rogi să apelați la un mediator. Acesta va fi imparțial și totul va fi confidențial.
--- Este un fel de avocat? O să coste o avere. Nu-mi permit așa ceva!
Nu, avocatul reprezintă exclusiv interesele clientului care l-a angajat, mediatorul este angajat de ambele părţi. Și nu va costa cât un proces, asta este sigur. Prețul va fi stabilit în funcție de caz și va fi achitat de amândoi.
Am mai discutat puțin, s-a liniștit și a plecat încrezătoare.
După câteva săptămâni a venit din nou la mine povestindu-mi cu imensă bucurie că a rezolvat toate neînțelegerile avute cu fostul partener.
A fost greu până l-a convins să o asculte, însă au ajuns la un comun acord și au găsit un mediator. Acesta i-a ajutat pe amândoi să găsească o soluție care să-i mulțumească pe deplin.
--- Acum pot să dorm în pace. Nu-mi mai este frică pentru copiii miei. Pot să-mi văd liniștită de viața mea. N-am sărăcit și nici nu mai suntem dușmani de moarte!
Mulțumesc, dacă nu aș fi aflat despre această modalitate de soluționare a conflictelor, poate cearta asta ne-ar fi nenorocit pe toți. 

Ce greu e să te înțelegi cu oamenii... .
Bine că s-a terminat! Mergem înainte!
Se vedea că era o altă femeie. Senină și optimistă.

Dincolo de conflicte există medierea, și dincolo de mediere există pacea.

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.

PS - Cand cauti ceva pe blogul meu in bara de cautare trebuie sa scrii o combinatie de cuvinte cu si fara diacritice. Ex. Cum sa uiti pe cineva Cum să uiți pe cineva, Imi  Îmi, Curatat Curățat, etc.
Asta pentru ca, din nefericire, sablonul meu are o setare aiurea si nu stiu cum sa o schimb. 


Post a Comment

15 Comments

  1. Alexandra Enasoae17 February 2014 at 11:38

    viata trebuie sa mearga inainte cu bune si rele... asta ee viata!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bineînțeles! Dar pentru conflicte există medierea. :)

      Delete
  2. OMG? Asta e true story? Seamana cu o secventa dintr-un film :).
    Nu stiu daca as fi actionat daca eram in locul tau, dar mare noroc a mai avut femeia respectiva.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Nu. Însă sunt sigură că există o groază de cazuri reale (de acest gen), din nefericire. Nu e nici dintr-un film. :) Imaginația mea este foarte bogată. Dacă ar fi fost un caz real, aș fi acționat exact așa, săraca femeie. Știu cât de greu este să fii singur și să nu ai cu cine vorbi. Când am scris am trăit cu intensitate scena și chiar m-a durut inima pentru ea. Mulțumesc.

      Delete
  3. daca o sa am vreodata probleme de genul asta,o sa apelez cu cea mai mare incredere la un mediator,nici nu stiam ca exista.avocatii,medicii si politistii inamicii mei nr 1.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sper să nu ai, dar dacă..., nenorocirea... ideea este foarte bună. Nici eu nu iubesc deloc cele 3 funcții pe care le-ai enumerat. :D Cred că mulți fug ca de ciumă. Mulțumesc.

      Delete
  4. Daca ar sti toata lumea ca exista asa ceva poate ca nu ar mai fi atata violenta.Bine,acum depinde si de oameni, de cat sunt de deschisi spre astfel de alternative.Din pacate la noi totul se rezolva cu pumnul.Nici eu nu stiam ca exista mediatori,noroc ca sunt persoane ca tine de ne mai tin la curent cu tot ce e nou. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din nefericire, nu prea se știu astfel de lucruri. Asta pentru că nu suntem încă „în rând cu lumea”. Însă din vorbă-n vorbă, poate află toți cei care au probleme.
      Da, la noi încă pumnul este stăpân. Parcă legile sunt făcute exclusiv să fie încălcate.
      Zic ce aflu și eu de la alții. Mulțumesc.

      Delete
  5. Am auzit si eu de cateva luni de acesti mediatori pe la stiri. E bine ca exista, dar va conta foarte mult ca oamenii sa aiba increderea si dorinta de a apela la o astfel de solutie in cazul in care nu sunt in stare sa-si rezolve singur problemele...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, si eu cred la fel, din nefericire. Dar sa speram ca va fi mai bine. Multumesc.

      Delete
  6. La mine în cartier mai tot timpul aud povești de genul... dacă ar ști și ei ce e medierea...am dormi cu toții mai liniștiți! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, cred ca se intampla des asa ceva. Informatia lipseste, Massmedia se ocupa cu altceva.

      Delete
  7. Buna poveste! stiu ca e fictiune...dar din pacate sunt multe cazuri de acest gen si medierea chiar pare o solutie numai buna pentru rezolvarea conflictelor. Speram sa prinda contur cat mai repede si la noi in tara, nu orice conflict trebuie sa ajunga in instanta, exista si alte solutii...

    P.S. Asteptam si lucrari de proza :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am imaginatie... dar as fi putut sa-mi imaginez ceva pozitiv., dar eu... . Oricum, am asistat la scene de genul cu duiumul, e clar ca mi-a venit in minte asa ceva. Sigur, este o solutie mult mai practica si economica. Da, speram.
      :p

      Delete

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>