Wednesday, 26 March 2014

Mesaje „profunde”

Nu ştiu voi, dar eu... mă  minunez când citesc, pe diferite platforme de socializare, mesaje de tipul:

  • "Nu contează că vi plăteşte binele cu răul, voi continuaţi să faceţi bine. "--- Tu... faci bine, plăteşti în bine răul care ţi se face? Sau mocneşti sentimente de răzbunare, pui la cale planuri diabolice de pedepse cumplite? Nu ţi se pare familiar ce citeşti acum?
  • "Dacă prietenii mei nu ar fi aşa de falşi şi nu m-ar vorbi pe la spate... "  --- Tu nu spui una, faci alta şi gândeşti altceva de faţă cu prietenii tăi? Tu nu-i vorbeşti pe ei? SIGUR?! Fii cinstit!
  • "Nimeni nu știe ce-i în inima mea." --- Tu știi ce-i în inima altuia?!
  • "Prietenul la nevoie se cunoaște." --- Dar tu ai fost acolo când el a avut nevoie? Sau numai invers e valabil?! 
Exemplele pot continua la infinit, şi-am mai scris despre asta, ştiu.
Nu pricep cum noi, oamenii, putem mereu da vina pe alţii. Nu ne uităm la noi... nu vedem cât suntem de invidioşi, răutăcioşi, falşi, ipocriţi, superficiali. Mereu sunt alţii cei care au astfel de trăsături negative. Şi scriem despre asta, cum fac eu acum...
Ce scuză am? Pe cine dau vina? Oi fi vreo sfântă ceva?
Nu, nu sunt deloc o sfântă. Nu sunt imună la astfel de sentimente.
Ca blogger (de ex.), deseori mi-e dat să citesc articole ale altor colegi. Mai interesante decât ale mele. Şi instinctiv simt invidie, mai ales când văd cu câtă uşurinţă aştern unii pe hârtie, expresii/gânduri pozitive despre lucruri ce nu cunosc. Le recomandă cu încredere deşi nu le-au probat/trăit niciodată.
Personal, nu reuşesc să fac asta. Şi-am încercat atât de mult.
Mai ales de când am început să particip la competiţii de blogging. Nu am inspiraţie când trebuie să scriu despre ceea ce nu cunosc. Rareori reuşesc să inventez convingând lumea că ştiu despre ce vorbesc.
Şi mi-e o ciudă de mor când alţii sunt mai buni decât mine.
Acest lucru este un talent: ori îl ai, ori nu. Nu-l poţi învăţa. Pffffffffffff. Ce aiurea....

Toate sentimentele sunt naturale (observă, te rog, că nu am scris normale), şi e greu să le înnăbuși în faşă. Dar încerc, pentru că merg pe principiul: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”.

Mi-aș dori ca, noi, oamenii să ne privim mai întâi pe noi, înainte de a publica vorbe de duh care nu ne aparțin, nici ca proprietate materială, nici ca mentalitate.
Să fim noi mai buni, înainte a de a cere/pretinde de la alții. 

Reacţii:

4 comments:

  1. recunosc,,desigur, ca vorbesc de alti,cand nu sant deacord cum se comporta,cum vorbesc,nu gandim toti la fel,.....de cele mai multe ori le spun si personal ce gandesc.....invidia mai putin imi da tarcoale,pot sa numar pe degete de cate ori am fost invidioasa,nu-mi place sa fiu invidioasa,.....inabus inca de la bun inceput sentimentul, sper sa nu-l simt niciodata la adevarata sa potenta,

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt sigură că toţi vorbim despre alţii, este absolut normal. Avem ochi să vedem, urechi să auzim. Dar trebuie să ne dăm seama şi să controlăm CUM vorbim, de ce, cu ce scop. Nu putem zice mereu totul în faţă. Invidia este un sentiment foarte la "modă". Dar, şi aici, sunt mai multe feluri de invidii. Aia răutăcioasă, distructivă şi aia instinctivă. Primele două se pot controla foarte greu, dar se poate. A treia cum vine aşa pleacă: într-o secundă.

      Delete
  2. Cred ca toti vorbesc despre unul despre altul e ceva la moda! adica si eu si si toata lumea vorbeste...invidioasa... hmm nu stiu daca pot sa spun ca am fost vreodata sau eu una nu-mi amintesc sa fi fost...

    ReplyDelete
    Replies
    1. :D N-am timp să-mi văd de ale mele, darmite să-mi pierd vremea invidiind pe alţii. Dacă au mai mult, nu cred că le-a căzut din cer... Şi dacă le-a căzut, ce, e treaba mea? Fiecare cu norocul lui. Îmi place să aflu că prietenii mei nu sunt persoane invidioase. Sunt mândră.

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.