Iubesc cafeaua la nebunie.
De ani de zile visez la un espressor... De când am băut primul espresso din viaţa mea, într-un autogrill din Italia. M-am îndrăgostit „pierdutamente” de consistenţa şi aroma lui.
... Să mă trezească zgomotul maşinii minune (în surdină) ce prepară cafeaua. Să moţăi sub plapumă ( în teorie e primăvară, dar eu mor de frig) inhalând adânc în plămâni mirosul irezistibil... Mmmmmmm... .
Deseori, abia aştept să mă trezesc dimineața pentru a savura lichidul acesta ciocolatiu. Şi numai după, începe ziua (neapărat bună).
Şi uite cum mi-am amintit o istorie demnă de Murphy (inginerul american care a făcut colecţie de istorii ironice).
Sunt
fixată cu aragazul, adică cu petele de pe el. Îl şterg în
fiecare zi (evident, gătesc mult) şi, o dată la 2 săptămâni
pierd în jur de vreo 2 ore să-l curăţ în profunzime. Care e
bucătăreasă mă poate înţelege mai bine.
Nu
am o zi precisă, depinde de predispoziție= chef. Adică, dacă
n-am chef să fac nimic, mă concentrez pe aragaz. :D
Într-o
zi, ca de obicei, pierd câteva ore bune curăţindu-l, folosind cu tot felul de
substanţe chimice şi non (oţet, amoniac, bicarbonat, etc.).
Îmi scot mănuşile şi mă
uit la el cu satisfacţie, îi admir strălucirea impecabilă. Parcă eram în rai.
Aşa că-mi zic:
---
„Cred că o să-mi fac o cafea. Merit, după atâta calvar. O să-mi fac una în stil italian.”
Adică
cu moka. Mă'... serios dacă nu şi-a băgat naiba' coada.
În
afara faptului că beau cafeaua exclusiv abia ce mă
trezesc; nici măcar nu-mi place cafeaua făcută la moka. Dar.. am
zis: NAIBA m-a pus!
---„Hai mă, să fac cum am citit că iese super” = adică laşi moka descoperită până începe să iasă cafeaua. Focul foarte slab.
Un
vulcan în erupție scuipa cu o viteză nemaipomenită lavă maro
închis, cu spume. Ieşea cafea din toate părţile. Parcă ere Vesuvio, sau Etna. Sar să opresc
focul sau măcar să las capacul, dar lava incandescentă mi-a sărit
pe mâini, pe haine...
M-am
opărit cumplit! Am reuşit să pun capacul numai după ce nu mai
rămăsese PIC de cafea în moka. Pentru că era toată dispusă aşa:
70% pe toate părţile aragazului (inclusiv pe uşa cuptorul care a
fost lună, cu câteva secunde mai devreme), 10% pe masă, 10% pe jos
(adică pe ţoale). Restul (de 10%) era pe mine. Pe haine, pe mâini,
pe papuceii mei de casă din lână portocalie... .
Cu
ochii increduli, m-am aşezat pe un taburet şi m-am gândit că dacă aş
fi avut un expressor, nu aş fi trecut printr-o astfel de experiență „traumatică.”
4 Comments
inca nu am espressor,dar in curand o sa-mi iau unul,este foarte comod,si ai dreptate cand spui ca e mai buna decat cafeaua facuta cu moka.....
ReplyDeleteDa, e comod și foarte foarte practic. Norocoși sunt cei care au băut cafea italiană, la ei în baruri, autogrill-uri, restaurante.
Deletesi eu iubesc maxim cafeaua:D de cand sunt in Iasi am inceput sa beau si eu ma luam cu fetele hai la o cafea:D hia la 2 hia la 3:D
ReplyDeleteAdor cafeaua, dar una singură îmi ajunge. Bine, beau una enormă. Dar aș bea mai multe dacă nu aș avea probleme. Băi, ai grijă câte bei.
DeleteÎntr-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.