Friday, 26 May 2017

Timpul este pretios

Nu stiu tu, dar eu simt ca viata trece pe langa mine de fiecare data cand imi pierd vremea cu lucruri ce nu-mi sunt de folos in niciun fel.

Aseara, Windows 10 m-a informat politicos ca este vremea unei Actualizari si m-a avertizat ca va lua ceva timp.
"Fa-o cand ai chef." 
Eu, fara sa ma gandesc mult i-am zis:
"Fa-o acum, ma', si stinge-mi calculatorul dupa." - Era dupa miezul noptii si mi-era tare somn.
Stii de optiunea aia in care tu poti alege sa reaprinzi calculatorul sau sa-l stingi de tot dupa ce s-a facut update-ul.

Dimineata m-am trezit foarte vioaie si dornica sa termin de scris romanul cum mi-am propus de saptamana trecuta.
Bai, frate, aprind laptopul si-mi zice,
"Update in curs, nu apasa butoane aiurea... bla, bla, bla."
"Bai, nu ti-am zis sa-l faci azi noapte? Ce mai vrei acum?! Okay," am vorbit eu cu mine. "E normal, asa se intampla mereu dupa un update de noapte."

Nu m-am ingrijorat prea mult ca mi-a dat modul si impulsul sa fac ceva curatenie in casa si sa bag rufele la spalat.
O ora si treizeci si cinci de minute (1.35) i-a luat. Am intins rufele, am aspirat, am facut baie si el tot mai avea de facut ceva.

Bai, am fiert de manie, dar vina a fost a mea ca nu m-am gandit sa bifez optiunea care-ti zice: Actualizeaza si aprinde-l dupa. 

Am ignorat o avertizare clara si m-am suparat pe cine nu trebuie cand vina este numai a mea.

Cand Windows iti zice ca Actualizarea va lua ceva timp, sa stii ca este chestiune de ore. Spune-i sa faca ce vrea in timp ce dormi. Asta daca dormi mai mult de doua ore, evident.
Eu as dormi si douazeci.



**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.

Thursday, 18 May 2017

Cadouri pentru angajati si parteneri de afaceri

 Iti place sa primesti cadouri? 
Mie da, foarte mult. Eheheee...

Cat timp am locuit si lucrat in Romania nu am primiti niciodata nici cel mai mic cadou din partea sefilor mei. 
In Italia, de Craciun parca, un sef mi-a dat un panettone. L-am pretuit.
In Anglia, se dau cadouri la angajati si parteneri de afaceri in special de Paste.
Anul trecut am primit un ou de ciocolata intr-alt ou de ciocolata. Obiceiuri.
Anul asta, cum n-am fost la servici, aproape mi s-a refuzat iepurasul de ciocolata (moda se scimba cu anii). Cel putin asa mi s-a adus la cunostinta. Am facut un scandal de mama focului. 
— "Bai, un iepuras de doi bani nu merit? Imi dau demisia sa stiti!"
S-a dovedit ca a fost o neintelegere si mi-au fost aduse mii de scuze. Asta dupa ce am mancat un iepuras de ciocolata (numai de ciuda) in fata sefilor. Mi s-a facut rau dupa, dar stii cum e: daca vrei sa demonstrezi ceva, nu lasi greata sa-ti taie elanul. 

Aici (Anglia), in preajma Craciunului conducatorii unei companii ofera o cina tuturor lucratorilor.
In seara aia minunata se bea si se mananca ce ai bifat pe meniu cu vreo sase luni inainte.
Eu nu mi-am amintit in ruptul capului ce mi-a debitat mintea sa aleg. Cand a ajuns chelnerul cu fafuria i-am zis:
"Fugi, bai, de-aci. N-as fi comandat niciodata asa ceva." 
Figura de doua parale am facut ca era a mea. Cum am putut eu sa aleg branza de capra, zau ca nu stiu. Nu-mi place branza deloc! I-am dat unui coleg care mi-a oferit pastaile din farfuria lui. Asta pentru ca eram rupta de foame. Trei zile nu mancasem ca sa fac loc cinei copioase.
Acasa, dupa miezul noptii, am mancat un colt de paine uscata ca era sa lesin si sa cad de-a rostogolul pe scari.

Acum eu multe idei nu-ti pot da ca nu sunt specialista in cadouri business.
Insa cum sunt amatoare de vin spumant, whiskey, ciocolata cu crema sau/si cu alcool, cam asa ceva mi-as dori. Si o floare ca mi-s muiere, na.
Tu iti inchipui sa vii la angajati cu o floare cand se asteapta cel mai putin? M-as topi ca untul la soare. Sa ai niste vase sau sticle pregatite ca sa aiba unde sa le puna sa nu moara imediat. Ma refer la sticle din sticla, mici - tip de coca cola, sucuri, (bere mai putin).
Din nefericire aceste gesturi sunt rare precum sunt si in familie/cuplu. Pacat.

Nu oferi obiecte aiurea ca nu poti ghici gustul clientului, partenerului sau angajatului.

Oricat de mic ar fi gestul, un om corect stie sa aprecieze. "Cu o floare nu se face primavara," insa cu un cadou castigi un partner sau un angajat loial.
Bine ar fi sa nu te zgarcesti, dar asta numai tu stii. "Cum iti asterni, asa dormi."

Arate-le ca merita la fel cum meriti si tu. Da si ti se va da. Poate nu in acelasi timp, dar data viitoare, sau anul urmator. Ori... pe lumea ailalata. Ha, ha.

Personal as prefera sa mi se ofere in acest moment. Niciun minut mai tarziu. Carpe Diem.
Si daca inca nu stii, ciocolata mea preferata este Lindt, dar nici Milka sau Kinder cu cereale nu sunt de aruncat.
Insa cu Raffaello si Mon Chéri, ma dai gata. Lucrezi trei zile gratis.



Pentru mai multe idei, aruncă o privire în bara de meniu secțiune „Cadouri” sau cauta in bara de cautare folosind o combinatie de cuvinte cu si fara diacritrice.

**
Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau hai sa devenim prieteni pe Facebook.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.
Multumesc, om cu suflet.

Saturday, 13 May 2017

Cum sa Scrii Recenzii la Carti–Regula de Aur


Tu lasi vreodata recenzii la carti? 
Daca da, cand sau/si de ce o faci? 

Cand esti nervos, nu? Cand vrei sa te dai mare ca esti mai destept si mai cultivat decat o planta de cucuruz (porumb). Zic bine?

Cum stii, eu am inceputin sfarsitsa public cateva dintre lucrarile mele pe Amazon si numai asa mi-am dat seama cat de mult conteaza chiar si un rand pozitiv.
Asa cum conteaza si o recenzie negativa. Bai, sa nu te puna pacatul! Sa stii ca am aflat ca ceea ce dai se intoarce. Cica universul (Dumnezeu sau Allah cum vrei si crezi) iti simte vibratia si daca-i negativa... ai dat de naiba.

Amazon-ul are criteriile/algoritmele lui pe care eu, un comun mortal, nu le inteleg nicicum. Dar sunt extrem de recunoscatoare pentru oportunitate, deci nu ma plang... prea tare.

Stai... tu stii ca oricine poate publica pe Amazon, da? Si aici ma refer la oricine care scrie. Nu care fura de la altii ca daca esti prins (si esti, crede-ma) nu stiu cum iti scoti caciula.

In orice caz, pentru ca sunt inca un scriitor anonim (sa zicem asa) am nevoie de oameni care sa vorbeasca frumos despre istoriile mele.
Daca ai crezut vreodata ca promovarea ucide arta, sa stii ca asa e. De cand am inceput sa caut modalitati de a-mi promova munca, nu mai scriu, doar trimit email-uri in stanga si-n dreapta, ma inscriu pe site-uri si ma fac frate cu dracul. Bine, nu chiar, adica nu inca pentru ca pretul e prea mare si castigul nul. Pana acum, evident.

Stai ca nu-i asa: investitia e de cel putin 300 de ori mai mare decat castigul. Si aici ma refer doar la bani (deci excluzand timpul in care ai scris cartea—care poate fi multi ani—zilele in care ai incercat sa o formatezi ca sa para o munca de profesionist beat, si lunile ce ai pierdut sa o promovezi). 
Nu mai vorbim de parul alb valvoi, de gatul intepenit si de ochii rosii ca la caine turbat. Bine, mai sunt si balele si puchinii... dar nici astea nu conteaza mult ca nu le vede nimeni. :p

Ce, nu stii ce-nseamna puchini?! Ha, ha, ha. Vezi daca nu esti Moldovean? Oricum, nu-ti zic, fa-ti prieteni de prin zona. 

Bai fratilor, astia care cititi in engleza si sunteti interesati de autobiografii/memoirs, hai bre pe Amazon sa ma sustii. 

Acum daca cineva imi spune cum se traduce in romana memoir, sa stii ca-i trimit cartea pe gratis. eBook-ul (il am salvat pe o cheita, ce crezi?) ca paperback-ul ma costa. Crezi sau nu, inca nu am vazut niciuna din cartile mele tiparite. :D
Nu-mi spune: memoriu sau expunere de fapte ca asta deja stiu si nu e ceea ce caut. Am si eu Google translate, bre!

Stii ceva? Habar nu am ce scriu. Stii de ce-s aici? Pentru ca n-am chef sa scriu la romane.
Iti vine sa crezi?! Mi-e rusine de mine. Rusine! Dar sunt obosita si dezamagita. Lasa-ma sa-mi vars naduful.

Uite care-i REGULA DE AURjur ca asa se numeste (cauta pe Google sau orice browser vor mushii tai) "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face." Punct. Are multe variante, e clar, dar toate duc aici.

Asa ca, atunci cand citesti ceva si te crezi mare ghebos (ce sfantu mai inseamna si asta... :D, adica cel mai tare din parcare?) si te impinge necuratul sa urli cat te tine tastatura ca autorul e un ignorant si a gresit virgulele, cratima si pluralul la cutare si cutare, trage aer in piept si intreaba-te: Bai (mai), mie mi-ar place(a) sa citesc ce vreau eu sa scriu acum?
Daca raspunsul este unul dintre cele mai jos (si milioane de alte variante), atunci abtine-te!

  • Nu fi tampit!
  • Cred ca glumesti
  • Ma sinucid la tine-n casa
  • Ma fac popa si-ti blestem tot neamul
  • Iti dau foc la coliba sa arzi ca soarecu'
  • Te bag la microunde cu o lingura de inox in gura
  • Il caut pe Liam Neeson si-l rog sa se ocupe el de toata familia ta, etc.etc.etc.,
  • Mamaaaaa, uite, mama, ce-mi fac astia. Mama: "lasa mama ca vine tac-tu acasa, sa vezi ce..."
Daca te lasa inima sa lasi o recenzie, nu trebuie sa scrii cine stie ce. Nu ai nevoie de Google Translate, dictionare ca sa cauti cuvinte chisnovate (nici asta nu stii ce-nseamna... ha, ha), scrie ceva din inima. E de ajuns sa zici ce anume ti-a placut si daca i-ai da cartea prietenilor sau dusmanilor. Atat.

Exemple:
  • Am plans, pe bune. Mi-au curs mucii in gura si iubitul a plecat la bar cu prietenii ca i s-a facut scarba de mine. 
  • Mi s-a facut pielea maciuca de gaina de la primele randuri. Am zis ca am facut raie pentru ca ma si manca grozav. Is plina de bube. 
Glumesc, evident. Jur ca nu era intentia mea. Nu pot sa scriu nimic serios azi. Sunt varza.

Scrie ceva ce ti-ar place(a) si tie sa citesti. Orice.
Poate revin cu alt post ca asta-i jale cu el. Mii de scuze. Sunt intr-o stare tare ciudata.
Hai, uite exemplul asta:

Nu stiu la ce m-am asteptat sa citesc cand am luat cartea asta, cert e ca m-a surprins rasturnarea de situatii. Am stat cu inima la gura de la inceput pana la sfarsit. Nu am putut sa merg la culcare pana nu am terminat-o. Ce revelatie. Abia astept continuarea.

Pentru cine citeste in engleza, repet, aici este profilul meu Amazon de unde poti cumpara cartile in format electronic ori tiparit.
In curand voi publica doua romane de dragoste (si ura), plus alte istorii mai scurte.

Hai imparte cu macar o persoana, te costa mai putin de un minut. "Da si ti se va da." Asta este una din regulile mele.

Imagine de pe Pixabay

Monday, 8 May 2017

Da si iti va fi dat


Dragii mei cititori,

Pentru acei care mi-au scris sa me intrebe ce fac, le-am spus ca scriu.
Este singurul lucru pe care il fac. Nu mai stiu cand e sarbatoare sau soare afara. Stau in casa si scriu. Tot timpul.

Nu vreau sa te plictisesc prea mult. Daca iti place sa citesti, urmareste-ma pe Amazon. (click pt link)

Acum sunt doar doua carti in engleza - istorii adevarate - dar multe altele se vor alatura acestora. Romane inspirate din realitate dar si fictiune. Povesti de iubire, tragedie dar si comedie. Scurte, lungi si pe la mijloc.

Ten Years in Italy, Three Weeks a Human - A Memoir = este in doua formate: eBook si paperbak. eBook-ul e gratis daca cumperi versiunea in hartie. - Nu stiu cum se zice in romana, frate. Nu stiu si pace.

Inca nu scriu SF-uri, dar e in program.


Iti cer o favoare si te rog sa ma ierti ca indraznesc, dar trebuie.

Imparte munca mea cu cine crezi tu. Urmareste-ma pe Facebook, Twitter, Amazon, blog-uri.
Iti ia un minut.
Stiu ca timpul tau e pretios si fiecare cu borsul lui, insa da si iti va fi dat. Acesta este unul dintre moto-urile mele.


Multe din viitoarele mele carti vor fi gratis si traduse in Romana la un moment dat. Asta daca te lasa inima sa imparti cu prietenii acest post.

Iti multumesc, om cu suflet.

Fie ca universul sa iti dea inapoi inmiit ceea ce dai tu altora.