Crăciunul - ce este

Mai buni de sărbători....

Isus nu s-a născut pe 25 decembrie şi nu era nici iarnă sau zăpadă când s-a întâmplat minunea, însă creştinii din orice colţ al lumii sărbătoresc naşterea pruncului în această zi.

Nu se cunoaşte data exactă în care Maria a născut pe răscumpărătorul lumii.

Astea fiind spuse, la Crăciun se sărbătoreşte naşterea lui Isus Cristos în Betleem. Se povesteşte cum Maria şi Iosif erau într-o călătorie când micul prinţ a decis să se nască.

Fiind sărbătoare, toate camerele erau ocupate şi nu aveau unde să poposească. Un hangiu milos le-a spus să meargă în grajdul ce se vedea în depărtare că măcar era dos.

Maria a născut pe pruncul Isus aşezată pe o grămadă de paie.

Se povesteşte cum animalele au încălzit pe acest mic ghemotoc de carne care avea să moară pentru păcatele noastre.

În România se perindă o legendă "un pic barbară" despre această sărbătoare.

„ În folclor, se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.” Sursă: Wikipedia.

Aşadar, Crăciunul nu e doar o sărbătoare cu multă zăpadă, brazi iluminaţi, moş Crăciun şi cadouri, dar simbolizează însăşi viaţa.

Este o sărbătoare de familie... de pace, înţelegere, unire, fraternitate, dăruire şi iubire. 

Nu aştepta doar să primeşti cadouri, ci fă, câte unul măcar. Cui vrei tu... uită-te la mama... poate are nevoie de ceva pentru ea... nu pt. bucătărie sau casă. O eşarfă poate... o cremă de mâini, o pereche de ciorapi. Nu trebuie să cheltui mult... dar fă un pachet frumos. Mama o să preţuiască gestul, sunt sigură. La fel şi cu tata.. el îţi dădea/dă mereu bani pentru una sau alta... tu.. ce faci pentru el?! Un parfum, deodorant, o pereche de papuci de casă, lame de ras.. sau ştiu eu.. ceva ce îşi doreşte dar nu cumpără pentru că ori e mereu la servici ori nu-şi permite.

Dacă e să fim mai buni... să nu fim doar cu străinii. Şi cei apropiaţi au nevoie... poate chiar mai mult uneori. Nu fi mai bun în public, de văzul lumii. Fii mai bun în inimă şi NU NUMAI acum de sărbători cum se tot zice, ci mereu!

Ce importanţă are că data coincide cu o sărbătoare de origine păgână ce se sărbătoarea cu foarte mult timp în urmă?!

Indiferent că Isus s-a născut sau nu în această zi, Crăciunul va rămânea pe veci Crăciun. Creştinii vor respecta această zi până când lumea va dispărea.

Iar cei ce se cred deştepţi şi "cultivaţi" doar pentru că sunt la curent cu istoria „adevărată” nu au mai multă valoare decât ceilalţi. Valoarea omului nu se caracterizează prin cultură, ci prin respect = omenie.

Crăciun Fericit, prietene; oriunde te-ai afla.