Tata şi hazul de necaz

Femeia ce vezi în imagine este tatăl meu!!!Ha??!!! Ehi bine, DA, şi o spun cu mândrie! 
Dar...nu este femeie ci bărbat îmbrăcat în straie femeieşti, bre! Ce credeai?
Un costum tradiţional moldovenesc, ce mama a păstrat cu multă grijă. Este unul dintre cele mai frumoase costume ce am văzut în viaţa mea. Cel puţin cămaşa. Toată lumea mă oprea să mă întrebe de unde l-am luat. Eu... nu ştiu.

Să ne întoarcem la tata. Un comediant înnăscut! Mereu făcea haz de necaz! Nu aveai cum să nu-l iubeşti.
La nunţi făcea să râdă până şi animalele... e adevărat, jur! Avea o văcuţă (jucărie) pe care dacă o întorceai cu capul în jos râdea mugind! Se tăvălea lumea pe jos de râs. Nu vorbesc prostii. Întreabă în sat. Toată lumea îl cunoaşte pe I... a lui Petrea G.
Lucra la Roman şi făcea naveta cu autobuzul sau bicicleta, după caz. Pe tot traseul tata făcea atâtea glume că lumea cobora din autobuz în două, ţinându-se cu mâna de burtă.
Roşii la faţă ca nişte roşii stricate, cu ochii în lacrimi şi fălcile încleştate de atâta râs.
Cunosc multe persoane care deşi aveau autobuz la 15.30 il aşteptau pe tata, care termina la 18, şi avea autobuz la 18,30. Nu se urcau în autobuz până nu ajungea tata.
Ce te-a mai iubit lumea tată....

Chestia e că nu numai la nunţi/botezuri/autobuz etc. se ocupa cu aceste îndeletniciri...
Nu, fraţilor!
Să-l fi văzut la înmormântări! Când lumea era distrusă şi vai de ea....venea EL zicea cine ştie ce idioţenie şi din plâns pe cuvinte (bocet) lumea pufnea într-un râs FĂRĂ cuvinte, dar cu lacrimi! Instantaneu!

Odată s-a dus să se tundă pentru că trebuia să meargă la o înmormântare. Când a intrat în casa unde lumea veghea (erau toţi familiarii), cu feţe triste şi lacrimi pe obraji, EL şi-a dat pălăria de pe cap, în semn de respect, şi... hah haha haha toţi au izbucnit într-un râs curat ca lacrima.

Cineva din mulţime îţi ia inima în dinţi şi întreabă:
---Bădie da' ai fost la "cofor"?!
TATA
---Da, de ce întrebi?!
Omul:
---Păi te-ai uitat în oglindă să vezi ce ți-a făcut? Parcă eşti călugăr benedictin!!
TATA:
---Foarte bine, aşa îmi place mie! Înseamnă că a făcut exact ce i-am cerut!

Nu ştiu dacă a făcut-o intenţionat, sau nu, dar ştiu că cel care l-a tuns era puţin... hmm, cum să zic... abţiguit!

Tata, care mai este încă în viață, Doamne ajută, nu mai este comediantul ce a fost odată. Vicisitudinile vieții, munca extremă, alegerile forțate, își spun cuvântul..., din nefericire.
Ar fi putut ajunge „mare”... dacă ar fi avut ceva ambiţie. 

Totuşi.. nu şi-a irosit în van talentul. Lumea din sat (şi multe alte sate/oraşe) îl adora, preţuia şi respecta. Noi... îl temeam... că era destul de sever. Severitate ce ne-a ajutat mult în viaţă! Mulţumesc, tată!!!