Ce bine-ţi stă!

Te-mbraci să ieşi. Te uiţi în oglindă şi nu eşti foarte mulţumită. Întrebi o colegă de cameră ce părere are. Zice că e ok, dacă ţie îţi place. Hmm, deci şi ea cam tot aşa gândeşte. Ieşi oricum. Doar nu poţi să te-mbraci mereu cu aceleaşi haine.

Mergând pe stradă te întâlneşti cu o prietenă/cunoştinţă şi nu apuci bine să deschizi gura că ea, de departe, nici măcar nu te-a văzut bine, strigă:

--- „Vai tu, ce bine-ţi stă! De unde-ai cumpărat asta sau asta, etc.?!”

Ţie îţi vine să o pălmuieşti pentru ştii că nu-ţi stă foarte bine, dimpotrivă.

(Sincer... deseori mă-ntreb de ce anumite persoane fac asta. Pe mine mă scot din sărite!)

Încerc să o cotesc fără să fiu directă:

--- „Mie nu prea îmi place, nu sunt de acord că-mi stă aşa de bine.” Dar cunoştinţa insistă iar tu te dai bătută. Nu are rost să te contrazici. Fiecare cu opinia lui.

Îmi pasă de părerea altora, chiar foarte mult. Dar numai dacă întreb. Dacă nu... vezi-ţi de treburile tale. Ce naiba.

Este posibil şi ca tu să fii o persoană foarte exigentă, exagerat de perfecţionistă. Mai poate fi şi umorul care-ţi influenţează percepţiile. Sau chiar puteţi avea păreri diferite pentru că aveţi gusturi diferite!

Dar, în genere, cine face aşa o face din instinct. „Să se pună bine cu tine dintr-un motiv sau altul.” E un fel de ipocrizie gratuită. Deloc apreciată de mine. Nu sunt proastă (cel puţin nu de tot). Îmi dau seama că minţi. Dar nu pot să dau o explicaţie la comportamentul tău.

O altă perspectivă.

O fată merge la estetist să-şi facă forma sprâncenelor. Se întoarce şi te întreabă ce părere ai. Dumnezeule, (gândeşti tu) „îi stă oribil!” Dar ce pot să faci de-acum? Să-i „strici inima”? Ce-i făcut e bun făcut. Nu e că trebuie să-i spui că-i stă „foarte bine”. Personal aş spune, cu juma de gură: „e ok, dacă ţie îţi place.” Dacă persoana respectivă este o fiinţă realistă va înţelege ce vreau să spun. Dacă este bleagă se va supăra şi va gândi că i-am zis aşa din invidie sau cine mai ştie ce.

Dar nici să mint, aşa, de pomană. Cum am zis mai sus, poate avem gusturi diferite. Nu trebuie să te superi.

Unii chiar cred că le stă bine. Nici aşa dar nici aşa. Dar cum?! Fir-ar!

Am o nepoată care nu poate să-ţi zică că-ţi stă bine dacă ea nu are părerea asta. Mă face să râd (cu lacrimi) când îmi povesteşte întâmplări de genul. Draga de ea.