Ura şi postul

Ura... Cunosc foarte bine acest sentiment, din nefericire. 
Am urât 2 persoane în viaţa mea, amândouă femei. A fost acum mulţi ani. Nu vreau să destăinui motivele... istoriile sunt lungi şi neplăcute. Nu are rost. Unii ştiu sau îşi imaginează, alţii... nici nu bănuiesc. Și toți aveam istoriile noastre...

Din cauza lor am început să studiez psihologia (sunt autodidactă), aşa că, paradoxal, le sunt recunoscătoare.

Aveam toate motivele să le urăsc, ba chiar mai mult decât „toate”, dacă se poate aşa ceva. Persoane egoiste până la extrem, fără sentimente/morală, care au distrus (iremediabil) viaţa unor persoane foarte dragi mie. Au provocat scandaluri infinite, dureri insuportabile, răni adânci... incurabile. Dar nu vreau să-mi amintesc. Doare încă, va durea în veci. 

Le-am iertat?! 
Nu ştiu ce să zic. Poate Dumnezeu le iartă. EL este „mai mare” decât mine. 
Totuşi, am învăţat să NU le mai urăsc. Nu le doresc să moară-n chinuri groaznice, cum au ucis ele. Nu le doresc răul, dar nici binele. Nu le doresc nimic. Îmi sunt perfect indiferente. 
Nu mă gândesc că roata se-nvârte şi Dumnezeu le va pedepsi. Nu... Dumnezeu are căile lui. 
Nu sunt de acord cu expresii de genul: „Dumnezeu nu iartă/uită; te va pedepsi şi pe tine; vezi dacă ai făcut rău? - Domnul te-a pedepsit”... 

Îl las în pace pe Domnul, nu-l bag în afacerile mele personale. Nu se ia EL după dorinţele noastre aberante. 

Dacă-i așa, Dumnezeu dă sau ia în egală măsură şi celor buni şi celor răi. Nu știm pe ce criterii se bazează când face asta. Cred că singuri ne atragem și una și alta. Dar despre asta în noua mea carte „Ce ești azi, ai decis ieri.”

Mai mult, deseori văd persoane extrem de bune rămânând fără copii, fără servici/casă, fără demnitate, fără sănătate etc., iar cel care fură/omoară are de toate. 
--- Ce vrea să-nsemne asta?!?! Sunt lucruri pe care nu le înţeleg, deci nu le judec. 
Nu sunt de acord şi NU sunt fericită văzând persoane (dragi mie sau perfect necunoscute) răpuse de injustiţiile lumii, dimpotrivă.. dacă ei suferă - sufăr şi eu. 
Şi nu e drept, dar nu pot decât să mă resemnez şi să sper că într-o zi, poate, va fi mai bine.

Sunt persoane care se urăsc pentru nimicuri. 
Fraţi care „se mănâncă” pentru o bucată de pământ, pentru că unul e mai iubit de părinţi, pentru un cuvânt spus în glumă; copii şi părinţi pentru ereditate; prietene care se urăsc pentru că una are mai mulţi pretendenţi sau e mai frumoasă, are sânii mai mari, părul mai lung, fundul mai mic, mai multe haine, etc.; rude/prieteni care, pentru o neînţelegere, te-ar vinde fără bani; vecini care te-ar arunca în faţa trenului pentru că ai peretele mai alb; soţi care nu se mai suportă şi-şi doresc moartea reciproc... deşi cu doar 1-2-3 ani mai devreme şi-au jurat dragoste/înţelegere/susţinere eternă... 
Este atât de trist şi... neomenesc.

Ura te macină pe dinăuntru. Cum apa râului macină piatra... încet, dar ireversibil.

Nu te lasă să trăieşti în pace, îţi împăienjeneşte vederea (metaforă), te împiedică să vezi frumosul/binele în orice. Te face să devii rău, nedrept, afurisit/hain şi nici nu-ţi dai seama. Ţi se face inima de piatră.

--- Susţii că ai motive... şi te cred că ai, dar să tratezi pe alţii rău pentru că şi tu ai fost maltratat nu este calea dreaptă. Este, mai degrabă, laşitate, răutate profundă.

Mie mi-au luat tot... m-au tratat ca pe un sclav - mi-au călcat demnitatea-n picioare; m-au urât; m-au acuzat pe nedrept şi nu mi-au dat dreptul să mă apăr; mi-au furat fraţii pe veci; mi-au risipit visele şi mi-au dat în schimb coşmaruri; au şters pe jos cu mine... în consecinţă am pierdut şi bunurile materiale, acaparate cu sudoarea frunţii mele... şi încă ce este mai de preţ (şi cât s-au mai bucurat unii.. = „a pedepsit-o Dumnezeu...".. 
Pentru ce, ce-am făcut așa de rău?!). M-au minţit, m-au folosit şi tot mă-ncred în oameni. Am învăţat să-i cunosc, să le-nţeleg motivele. 
Şi totuşi... uită-te la mine! 
Zâmbesc... fără ură, fără dispreţ/aroganță, dar cu speranţă. Nu sunt mai rea, mai dură... dimpotrivă, sunt mai sensibilă, mai înţelegătoare/tolerantă.  Dar, e adevărat, sunt mai rece/distantă, mai exigentă... cu mine. Nu am ştiut cum să mă apăr, am încercat, dar nu am reuşit. Am fost slabă, neghioabă şi incredibil de naivă. 
„Ruşine celui care m-a-nşelat o dată, ruşine MIE dacă mă las înşelat a doua oară.” Habar nu am cine a zis asta. Am auzit-o demult. 

Şi totuşi, ura... pe cine distruge? 
Pe cel care o poartă!

Nici măcar nu-ţi dai seama, dar te-ai transformat în cel ce ţi-a făcut o injustiţie... Bârfeşti, inventezi fapte şi cuvinte care nu s-au zis/nu s-au gândit şi pentru ce?!

---„Ti-au făcut-o şi ţie?!” Este o scuză asta? NU, nu este! Resentimentul, gândurile de răzbunare, dispreţul, gelozia, invidia, ... toate aceste sentimente îţi distrug umanitatea. Te transformă într-o fiinţă meschină... cu aere de superioritate şi cu maniere terifiante. Un terorist al sentimentelor. Un terorist al tuturor fiinţelor şi lucrurilor din jurul tău.

Vrei să te cureţi pentru sărbătoarea care va veni?

Ţine post, îţi recomand, va face bine corpului. Dar sufletului... NU! Postul RĂUTĂŢII, invidiei, geloziei, dispreţului, resentimentului, urii,.... aceste posturi sunt plăcute DOMNULUI, dacă crezi în EL. Restul sunt „posturi” inventate de om... pentru că este infinit mai uşor să zici nu unei prăjituri decât invidiei şi răutăţii.

Nu-ţi zic să-ntorci şi celălalt obraz, NU, niciodată. Ia mai degrabă distanţele şi vezi-ţi de treaba ta. Un ortac care se culcă cu nevasta ta (sau viceversa) nu merită prietenia ta. 
Dar nu te gândi la răzbunare... NU SE MERITĂ! „Ochi pentru ochi...” Nu este un slogan demn de o fiinţă superioară.

Şi niciodată nu-i zi cuiva: „ce ştii tu...” pentru că... poate chiar ştie (mai multe ca tine). Chiar dacă este mai tânăr... viaţa i-a dat o groază de lecţii, unele meritate, altele deloc. Şi le-a-nvăţat forţat. Pentru binele lui şi al celor dragi. Şi tot e om cu oamenii. Învaţă să faci diferenţa.

Vrei să-ți îmbunătățești pronunția în engleză?

Nimic mai simplu. Citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare.

Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.

Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie, este un cont pe Amazon.com.

Dacă te lasă inima să mă susții, vizitează-mă pe  https://devorbacucristinag.blogspot.com, Amazon, Goodreads și unde mai crezi tu.
Iar dacă-ți plac cărțile mele, de ce să nu lași o recenzie? 
Caută-mi numele – Cristina G. – în Google (sau orice alt motor de căutare ce folosești tu).

Sunt peste tot.

Da, și văd ce faci, să știi. :p