Bărbaţi versus femei

Bărbaţii nu înţeleg femeile. Nu pentru că nu vor, dar cică-i în DNA-ul lor. 

Ieri, citeam pe Descoperă.ro, că bărbaţii nu sunt capabili să citească emoţiile în ochii unei femei, dar sunt mult mai „purtaţi” să înţeleagă emoţiile din (tre) ochii unui om cu acelaşi sex. Adică bărbat! Dezvolt.

Şi iată cum se desfăşoară o zi „obişnuită” în viaţa unei familii (formată din doi, deocamdată).

Tu (femeie) ieşi din bucătărie (mirosind tot a ceapă/usturoi + ulei ars si alte mirosuri nedefinibile) şi îi spui partenerului că nu ai timp să mergi să faci cumpărături, dar îţi trebuie neapărat nişte unt, că s-a terminat dimineaţă când ai preparat pancakes la micul dejun.

El (bărbat) se uită la tine cu ochii mari (dând din cap), dar nu te vede/nu te aude căci creierul lui este ocupat cu partida de fotbal de la televizor.

Tu (femeie) te uiţi la el şi nu-ţi vine să crezi că nu s-a oferit, din proprie iniţiativă, să meargă să cumpere ce ai nevoie. Că doar pentru el găteşti. Încep să-ţi iasă fulgere din ochi şi flăcări pe nas. Dar îi spui, cu calm (nu vrei să-ţi zică iar că eşti isterică), că ţi-ar face o mare favoare dacă ar lua maşina să tragă o fugă să-ţi aducă untul (ex.) necesar pireului de fasole, ce mult îi place lui.

El (bărbat) confuzionat şi contrariat la maxim îţi zice să aştepţi până se termină partida, pentru că TREBUIE neapărat să asiste la ea. (ţine cont de faptul că abia a început repriza a doua, dacă au trecut 10 min., şi echipa lui „a încasat” deja 7 goluri).

Tu (femeie):

--- „Dar, iubitule, ai zis că o să mergi în pauză. Că doar e aproape.”

El (bărbat):

--- „Am uitat! De ce nu ai venit să-mi spui?! N-am calculator în cap să ţin minte orice.”

Tu (femeie) cu faţa murdară de făină, părul vâlvoi (că n-ai avut timp nici să te pieptăni), mâinile pline de aluat, simți cum începe să ţi se împăienjenească privirea. Încerci să te calmezi (că iar iese scandal), însă... te gândeşti că ai muncit degeaba, dacă nu ai unt. Şi începi să vorbeşti sacadat, întâi încet (că te aud vecinii), însă când el (bărbatul) nici măcar nu te mai priveşte, începi să urli cât te ţine gura că-i un mare nesimţit şi că nu-i pasă deloc de casa asta.

El (bărbatul):

--- „Shhhh, şşşş, că nu mai aud. Pe bune, nevastă, ce naiba ai mâncat de eşti aşa nervoasă? (tu n-ai avut timp să mănânci). Ţi-am zis că trebuie să mergi la doctor, să-ţi dea ceva care să-ţi calmeze isteria asta. Că nu se mai poate în halul ăsta. Urli în permanenţă, cum făcea maică-ta. Nu ştiu cât pot să mai suport un asemenea tratament. Uită-te la tine cum arăţi. Nu erai aşa când te-am luat. Ai grijă că „ulciorul nu merge de multe ori la apă”= femei sunt destule.”

Tu (femeie) te calmezi instant. Nu pentru ce zice el, dar pentru că simţi că eşti pe cale să faci ictus. 
Şi cine dracu-ţi va da o cană cu apă?! Că „ăsta”, dacă te vede moartă (chestia e că NU TE VEDE DELOC) nu cheamă nici ambulanța. 

Pleci în bucătărie să încerci să găseşti un înlocuitor la unt, şi lacrimile-ţi curg şiroaie. Apoi prepari masa şi strigi:

--- „Iubitule, e gata, hai să mănânci.”

El (bărbat) vine, se uită la tine cu ochi întrebători:

--- „Ţi-a trecut? Nu mai eşti nervoasă? Ţi-ai dat seama că urlând nu câştigi nimic?!”

Se aşează (FĂRĂ să se spele pe mâini) şi-ncepe să înfulece ca un lup.

--- „Doamne, femeie, un pic de unt n-ai putut să pui şi tu? Chiar trebuie să-ţi zică un bărbat cum se găteşte?!”

Morală

Bărbaţii NU SUNT femei.

Daca iti place sa citesti in engleza si esti interesat de perioada comunista, arunca o privire la scurta mea carte (eBook) publicata pe Amazon. Este un fragment din viata de la tara. Si daca te lasa inima, nu ezita sa lasi o scurta recenzie. In asa fel ma ajuti sa-mi ajut parintii.

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Gusturile nu se discuta, Povestea Isabelei. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.