Letargie emoțională - astenie de toamnă

Sunt melancolică, tristă, absentă, total aeriană...

Mă simt ca un suflet rătăcit într-un corp care nu-mi aparține.

Mă uit în oglindă şi nu mă recunosc. Parcă m-am urâțit... pielea nu-mi mai strălucește ca atunci când era vară. Parcă şi părul și-a pierdut culoarea aurie... a început să-mi cadă. Probabil din cauza asteniei de toamnă... Da, cică așa se numește în termeni (tehnici) medicali.

La începutul primăverii suferi de astenie de primăvară, apoi de vară, de toamnă şi, din nou, de iarnă.

Mi se pare un termen frumos și pretențios pentru a descrie ceva extrem de urâcios. 

Mă trezesc și ascult ropotul ploii...

--- „Oare de ce se aude așa de tare, doar am termopane, nu ar trebui. În general nu se aude.”

Trag perdeaua rece și grea, mă uit pe fereastră: plouă.

Surâd distantă și gânditoare...

--- „ E toamnă doar... la ce să mă aștept?!”

Este clar că toamna nu este stagiunea pe care o prefer. Sper să apară soarele din nou... și să-mi revină capacitatea de a surâde doar pentru că el strălucește.

Atât.