Egoismul în relații

Premize: 

• Scriu la persoana I (feminin= din comoditate, și pentru că sunt femeie, evident). Dar este valabil și la masculin. :p
• Orice asemănare cu fapte și persoane reale este pur întâmplatoare.

Detest egoismul în toate formele lui! Acest sentiment, absolut natural/instinctiv, poate distruge iremediabil orice fel de relație: prietenie, iubire și chiar familiară. 
Din egoism se trag aproape toate nenorocirile lumii.

De mic copil, am observat cum oamenii mari fac anumite multe lucruri neținând cont de cei de lângă. 
E instinctiv, natural să faci cum te taie capul convins fiind că faci bine. Chiar dacă nu e.
Și-atunci am hotărât că am să-nvăț să înăbuș acest comportament. Am muncit foarte mult. 
Ani la rândul am învățat să citesc oamenii, să le ghicesc nevoile și să nu acționez niciodată în detrimentul cuiva. Am citit, am văzut documentare, am căutat informații pe net și nu mi-a fost ușor. 
Orice secundă liberă o „pierdeam” învățând să nu rănesc pe cel de lângă mine (oricine ar fi el), cel puțin nu cu știință (și voință).

Evident, că nu este posibil să împaci pe toată lumea. 
Dacă cel de lângă mine era bucuros că nu l-am rănit, eram eu nefericită. Pentru că nu are cum să fie altfel.

Cel mai rău este când tu te străduiești să nu faci rău, iar cel de lângă tine nu numai că nu realizează eforturile tale, dar nici măcar nu-i pasă.

Succesul unei relații (orice fel de relație=TOATE) se bazează pe „eu îți dau, tu îmi dai”.

Oricât de scandalizați am fi de acest „schimb”, dacă ne gândim bine, este adevărat în totalitate.

Nu se poate ca o relație (de orice fel) să dureze când celălalt știe NUMAI să ia. Și nu mă refer la lucruri materiale.

Uite un ex: Într-un weekend oarecare (în care sunteți amândoi acasă) îți lași deoparte nevoile și dorințele tale și te duci să-i faci partenerului ceva bun. Ca să mâncați împreună, măcar o zi pe săptămână.

Nu-l strigi în timp ce gătești, că vrei să-i faci o surpriză. Dar el apare, pt că te-a auzit trebăluind prin bucătărie și e curios. Se bucură și se apucă de mâncat, în timp ce tu continui să gătești.

După ce te-a șocat gestul lui, îi spui cu tristețe că ar fi frumos să te aștepte și pe tine, nu să mănânce singur, că toată săptămâna a făcut-o. Dar el continuă (probabil nici nu te-a auzit); tu termini de gătit, te așezi la masă iar el pleacă, că a terminat.

Cum ar trebui să se simtă femeia? Are toate motivele să fie supărată sau nu?!

Bărbații ar zice: 

--- „Cine a pus-o să facă ceva?! Nu a vrut să-i facă o surpriză? De ce se supără?!” 

Pentru mine asta e lipsă de respect și considerație. Și oricât bărbatul ar fi convins că nu a făcut nimic rău și că femeia e isterică (dând vina pe hormoni sau capricii), eu zic că poate ar trebui să-și trezească creierul.

Am ajuns la concluzia că dacă un om nu observă măcar că faci ceva PENTRU EL/ea, e cazul să nu mai faci nimic. Niciodată. Dacă toți am acționa așa ar fi o babilonie incredibilă pe lumea asta, e adevărat. Dar nu poți să te sacrifici la infinit pentru cine nu dă 1 leu pe acțiunile tale. Că ori nu le vede, ori nu-i pasă, ori e convins că totul i se cuvine. 

Cum am mai zis, NU aștepta ca el/ea să vadă că te-ai sacrificat pentru el/ea, dar zi-i, pentru că „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus.” 

Și dacă nici așa nu funcționează îți pui inima-n pace/te resemnezi dacă fără el/ea nu poți trăi.

Dar eu spun că oameni sunt miliarde și poate e mai bine să te uiți lângă tine.. că nu toți/toate sunt la fel.

Sunt convinsă că singurătatea/celibatul este singurul statut social care-ți garantează pace interioară. Cel puțin pentru mine.

Din fericire (sau nefericire, depinde de punctul de vedere), nu toată lumea pune pe primul plan liniștea interioară. Unii vor o familie, unora nu le place să trăiască singuri și atunci suportă/acceptă astfel de comportamente.

Și totuși dacă oamenii și-ar pune creierul în funcțiune/dacă ar gândi înainte de a acționa, egoismul ar fi pe cale de dispariție. Și nu am mai suferi așa de mult.

Însă este imposibil să-nveți când ai o părere prea bună despre tine.
Când crezi că știi destule și nu mai ai nevoie de nimic altceva.
Când nu vrei să accepți că, de fapt, nu știi nimic.
Când orice scuză e bună să nu prestezi nicio atenție.

Repet: Bărbați, nu întotdeauna femeile devin isterice FĂRĂ motiv. De obicei au un motiv/sau mai multe. Iar voi le aduceți la exasperare cu lipsa voastră de atenție/judecată. :P