Wednesday, 27 March 2013

Ura şi postul

Ura... Cunosc foarte bine acest sentiment, din nefericire. Am urât 2 persoane în viaţa mea, amândouă femei (acum mulţi ani). Nu vreau să destăinui motivele... istoriile sunt lungi şi neplăcute. Nu are rost. Unii ştiu sau îşi imaginează, alţii... nici nu bănuiesc. Și toți aveam istoriile noastre...

Din cauza lor am început să studiez psihologia (sunt autodidactă), aşa că, paradoxal, le sunt recunoscătoare.
Aveam toate motivele să le urăsc, ba chiar mai mult decât „toate”, dacă se poate aşa ceva. Persoane egoiste până la extrem, fără sentimente/morală, care au distrus (iremediabil) viaţa unor persoane foarte dragi mie. Au provocat scandaluri infinite, dureri insuportabile, răni adânci... incurabile. Dar nu vreau să-mi amintesc. Doare încă, va durea în veci.
Le-am iertat?! Nu ştiu ce să zic. Poate Dumnezeu le iartă. EL este „mai mare” ca mine. Totuşi, am învăţat să NU le mai urăsc. Nu le doresc să moară-n chinuri groaznice, cum au ucis ele. Nu le doresc răul, dar nici binele. Nu le doresc nimic. Îmi sunt perfect indiferente. Nu mă gândesc că roata se-nvârte şi Dumnezeu le va pedepsi. Nu... Dumnezeu are căile lui. Nu sunt de acord cu expresii de genul: „Dumnezeu nu iartă/uită; te va pedepsi şi pe tine; vezi dacă ai făcut rău? - Domnul te-a pedepsit”... Îl las în pace pe Domnul, nu-l bag în afacerile mele personale. Nu se ia EL după dorinţele noastre aberante. 
Dumnezeu dă sau ia în egală măsură şi celor buni şi celor răi. Mai mult, deseori văd persoane extrem de bune rămânând fără copii, fără servici/casă, fără demnitate, fără sănătate, etc. iar cel care fură/omoară are de toate. 
--- Ce vrea să-nsemne asta?!?! Sunt lucruri pe care nu le înţeleg deci nu le judec. Nu sunt de acord şi NU sunt fericită văzând persoane (dragi mie sau perfect necunoscute) răpuse de injustiţiile lumii, dimpotrivă.. dacă ei suferă - sufăr şi eu. Şi nu e drept, dar nu pot decât să mă resemnez şi să sper că într-o zi, poate, va fi mai bine.
Sunt persoane care se urăsc pentru nimicuri. Fraţi care „se mănâncă” pentru o bucată de pământ, pentru că unul e mai iubit de părinţi, pentru un cuvânt spus în glumă; copii şi părinţi pentru ereditate; prietene care se urăsc pentru că una are mai mulţi pretendenţi sau e mai frumoasă, are sânii mai mari, părul mai lung, fundul mai mic, mai multe haine, etc.; rude/prieteni care, pentru o neînţelegere, te-ar vinde fără bani; vecini care te-ar arunca în faţa trenului pentru că ai peretele mai alb; soţi care nu se mai suportă şi-şi doresc moartea reciproc... deşi cu doar 1-2-3 ani mai devreme şi-au jurat dragoste/înţelegere/susţinere eternă... 
Este atât de trist şi... neomenesc.

Ura te macină pe dinăuntru. Cum apa râului macină piatra... încet dar ireversibil. Nu te lasă să trăieşti în pace, îţi împăienjeneşte vederea (metaforă), te împiedică să vezi frumosul/binele în orice. Te face să devii rău, nedrept, afurisit/hain şi nici nu-ţi dai seama. Ţi se face inima de piatră.
--- Susţii că ai motive... şi te cred că ai, dar să tratezi pe alţii rău pentru că şi tu ai fost maltratat nu este calea dreaptă. Este, mai degrabă, laşitate, răutate profundă.
Mie mi-au luat tot... m-au tratat ca pe un sclav - mi-au călcat demnitatea-n picioare; m-au urât; m-au acuzat pe nedrept şi nu mi-au dat dreptul să mă apăr; mi-au furat fraţii pe veci; mi-au risipit visele şi mi-au dat în schimb coşmaruri; au şters pe jos cu mine... în consecinţă am pierdut şi bunurile materiale, acaparate cu sudoarea frunţii mele... şi încă ce este mai de preţ (şi cât s-au mai bucurat unii.. = „a pedepsit-o Dumnezeu...".. Pentru ce, ce-am făcut așa de rău?!). M-au minţit, m-au folosit şi tot mă-ncred în oameni. Am învăţat să-i cunosc, să le-nţeleg motivele. 
Şi totuşi... uită-te la mine! Zâmbesc... fără ură, fără dispreţ/aroganță, dar cu speranţă. Nu sunt mai rea, mai dură... dimpotrivă, sunt mai sensibilă, mai înţelegătoare/tolerantă.  Dar, e adevărat, sunt mai rece/distantă, mai exigentă... cu mine. Nu am ştiut cum să mă apăr, am încercat, dar nu am reuşit. Am fost slabă, neghioabă şi incredibil de naivă. „Ruşine celui care m-a-nşelat o dată, ruşine MIE dacă mă las înşelat a doua oară.” Habar nu am cine a zis asta. Am auzit-o demult. 

Şi totuşi, ura... pe cine distruge? Pe cel care o poartă!
Nici măcar nu-ţi dai seama, dar te-ai transformat în cel ce ţi-a făcut o injustiţie... Bârfeşti, inventezi fapte şi cuvinte care nu s-au zis/nu s-au gândit şi pentru ce?!
---„Ti-au făcut-o şi ţie?!” Este o scuză asta? NU, nu este! Resentimentul, gândurile de răzbunare, dispreţul, gelozia, invidia, ... toate aceste sentimente îţi distrug umanitatea. Te transformă într-o fiinţă meschină... cu aere de superioritate şi cu maniere terifiante. Un terorist al sentimentelor. Un terorist al tuturor fiinţelor şi lucrurilor din jurul tău.
Vrei să te cureţi pentru sărbătoarea care va veni?
Ţine post, îţi recomand, va face bine corpului. Dar sufletului... NU! Postul RĂUTĂŢII, invidiei, geloziei, dispreţului, resentimentului, urii,.... aceste posturi sunt plăcute DOMNULUI, dacă crezi în EL. Restul sunt „posturi” inventate de om... pentru că este infinit mai uşor să zici nu unei prăjituri decât invidiei şi răutăţii.

Nu-ţi zic să-ntorci şi celălalt obraz, NU, niciodată. Ia mai degrabă distanţele şi vezi-ţi de treaba ta. Un ortac care se culcă cu nevasta ta (sau viceversa) nu merită prietenia ta. Dar nu te gândi la răzbunare... NU SE MERITĂ! „Ochi pentru ochi...” Nu este un slogan demn de o fiinţă superioară.
Şi niciodată nu-i zi cuiva: „ce ştii tu...” pentru că... poate chiar ştie (mai multe ca tine). Chiar dacă este mai tânăr... viaţa i-a dat o groază de lecţii, unele meritate, altele deloc. Şi le-a-nvăţat forţat. Pentru binele lui şi al celor dragi. Şi tot e om cu oamenii. Învaţă să faci diferenţa.

Dacă ești de acord, un like la pagina Facebook ar fi apreciat. 

Reacţii:

8 comments:

  1. Foarte frumos scris si spus !! Imi plac articolele tale ( cele pe care le citesc ) , imi schimba putin modul de a privi lucrurile . Faci o treaba al naibii de buna! :D Astept o carte :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulţumesc. Apreciez că apreciezi. (f) Eşti prea bun... O carte? Am scris mai multe dar le-am dat foc. Riscam să fiu arsă pe rug... :p

      Delete
  2. foarte profund articolul,rascolitor....si eu am urat doua persoane in viata mea,timp de 11 ani ,,,o perioada urata din viata mea,....sentiment urat,te lasa fara dorinta de a trai....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ura te macină pe dinăuntru, încet, dar sigur. Din nefericire nu realizăm decât când este prea târziu. Cunosc multe persoane care urăsc zi de zi, nici nu-şi dau seama. Ei zic că nu e ură.

      Delete
  3. Azi trebuie să vorbim doar despre iubire, și nu numai azi, ci în fiecare zi. Iți doresc să fii înconjurată de bine, de iubire. Paște fericit!
    Aș vrea să fie în orice zi un Paște,

    Lumina s-o aprindem în suflet zi de zi

    Să n-așteptăm ca Fiul, ce mâine va renaște

    Să fie doar o clipă motiv de dărnicii.



    Aș vrea să șterg durerea, ca nimeni, niciodată

    Să nu mai ducă o cruce ce nu este a lui,

    Noi să urcăm umili Golgota cea înaltă

    Fără s-avem pe palme însemnele de cui.



    Aș vrea să fie Paște în fiecare zi,

    Iubirea pentru aproape să fie sfântul dar,

    Să dăruim lumină, speranțe, bucurii,

    Ca jertfa lui Iisus să nu fie-n zadar.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Foarte frumos. Asa este, in fiecare zi ar trebui sa vorbim si sa daruim iubire.
      Multumesc frumos, la fel.

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.