Friday, 25 November 2016

De ce ne multumim cu mai putin decat dorim?

La ce ma refer?
La multe lucruri: casa,  servici, iubire, prieteni, etc.
Nu avem bani sa ne cumparam casa visurilor noastre. = Doua inimi intr-o coliba.
Nu avem de unde alege un servici mai bine platit si mai putin stresant. = Macar imi platesc facturile
Cine suntem noi sa ne dorim pe cineva care sa ne iubeasca si sa ne faca fericiti? = Toti au probleme in casnicie. Ce daca nu mi-a oferit mai o floare sau nu-mi spune un cuvant frumos?
Prietenul ma suna numai la nevoie... . = Asa sunt oamenii.

Nu, nu asa sunt oamenii, asa este prietenul in chestiune.
Ne multumim cu mai putin pentru ca nu avem rabdare si credinta.

Personal mi s-a spus si mi se spune ca sunt prea pretentioasa in materie de barbati. "Ai sa mori singura-n casa.". 
Poate, ori poate ca nu. Depinde de alegerea mea. Pot sa aleg sa ma multumesc cu oricine si sa plang in pumni pentru restul zilelor mele, sau pot sa aleg sa fiu singura pentru mai mult de jumatate din viata si sa fiu fericita alaturi de sufletul meu pereche pentru cativa ani numai. Sau zile. Ca sunt dispusa sa astept si sa nu ma mai multumesc cu mai putin decat merit.

M-am schimbat si continui sa ma schimb pe zi ce trece. Mi-am schimbat idei, pareri, juraminte, visuriplanuri, etc. Am crescut, am plans, am suferit, mi-am blestemat ziua-n care m-am nascut, dar la final am decis ca asta este viata:calatorie, nu o destinatie.

Cine ramane cu aceleasi idee mai mult de zece ani... inseamna ca nu a invatat nimic in toata perioada asta.

Am recitit unele postari publicate acum 3 ani de zile. Mi-am pus mainele-n cap. Dar am evoluat mult de atunci. Nu mai sunt cinica, si nici asa ironica. Poate rad mai putin, dar sunt ai senina, mai buna si mai intelegatoare.

  • Cred in iubire absoluta. Cred ca daca astepti si crezi, vei gasi pe persoana care te va face fericit/a. Si viceversa.
  • Cred ca mai exista gentlemen si femei cu frumusete naturala.
  • Cred in fericire. Pentru ca fericirea este o stare a mintii si este o libera alegere. 
  • Cred in minuni. Cred ca sunt oameni care fac minuni. 
  • Cred ca exista un Dumnezeu, Ilah, Ellah, Krishna, El, Elohim, Budha, etc. - Eu il numesc Dumnezeu ca asa am invatat. 
  • Cred ca visurile devin realitate.
  • Cred ca-mi vor fi publicate cartile-ntr-o zi. - Da, am schimbat ordinea cuvintelor pentru a evita o cacofonie. - Mama... ce stres. - Glumesc, nu ma stresez eu pentru asa ceva.
  • Cred ca voi avea o casa cu un semineu adevarat. Deja ma vad infofolita pana-n peste cap cu o patura de lana de oaie, asezata pe un fotoliu citind si ascultand suieratul vantului... .
  • Cred ca nu este necesar sa corectezi pe toata lumea si sa te crezi cel mai destept dintre destepti. 
  • Cred ca daca citesti mai multe carti decat unul care mulge vaca, nu esti cu nimic mai presus.
  • Cred ca un om (femeie sau barbat, da) se poate schimba total de la o zi la alta. Un diavol poate deveni inger si invers. In zilele astea mai este o varianta: orice om poate deveni vampir. 
  • Cred ca voi vedea soarele intr-una din zilele urmatoare.
  • Cred ca fratii si surorile se pot iubi sau ura... Legatura de sange nu inseamna automat iubire.
  • Cred ca poti manca chipsuri, ciocolata, dulciuri, paine cu cartofi, etc = orice-ti doreste inima), si sa te mentii in forma.
  • Cred ca poti sa fii bogat fara sa fi furat de la nimeni. 
  • Cred ca daca ma insulti si critici cu rautate, nu este problema mea, dar a ta.
  • Cred ca voi bea un pahar de vin si tot asa.

Chiar ca nu are sens ce scriu acum; cel putin nu pentru voi. Dar are pentru mine. Devin din ce in ce mai "filozoafa". Ma da mult mi-a trebuit sa ajung aici. Si cat mai am de mers... .

Ne multumim cu infinit mai putin decat ne dorim pentru ca suntem nerabdatori. Pentru ca ne conformam regulilor nescrise ale societatii.
Pentru ca nu credem in noi, in miracole si-n puterea universului. Nu credem ca meritam sau ca exista ceea ce dorim.
Eu... am ales sa cred in toate acestea si-n infinit mai mult.


Te rog, daca ai apreciat (ha, ha, stiu), fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Gusturile nu se discutaPovestea Isabelei. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.

Thursday, 10 November 2016

Visez sa dau un sens vietii mele


Si muncesc pe branci sa-l duc la indeplinire. 

La fel faci si tu, nu? 
Muncesti pentru copii, familie, casa, masina, vacanta, etc.

Eu nu sunt mama, nu sunt nici maritata. Mi-a trecut vremea de mult
"Daca nu ai copii, ai trait degeaba." 
"Pentru copii muncesc, daca nu ar fi ei, viata mea nu ar avea niciun rost."
Frazele astea sunt injunghieturi de cutit direct in inima pentru cei care-si stiu istoria.

Nu mai vreau sa traiesc degeaba, si anul trecut, de ziua mea (cam pe vremea asta), mi-am pus in minte sa fac ceva cu viata ce mi-a fost data. 
Sunt ani buni de cand nu ma uit la televizor, nu ascult radio, nu citesc ziare, reviste, nu joc la/pe nimic, nu stau pe retete de socializare (decat sa public, sunt un blogger, nu?), nu ies... si multe altele.
Traiesc intro lume a mea, din libera alegere as vrea sa cred, insa in spatele fiecarei decizii, sunt multe explicatii pe care le ascundem celorlati.
Toti avem probleme, toti facem ceea ce putem sa mergem inainte.

Cand mi-am lasat tara pentru a doua oara, a fost din nou pentru o viata mai buna.
Pentru o alta sansa. Si uite-ma acum, luptand mai mult ca niciodata sa dau un sens vietii mele... chiar daca nu am copii.
Refuz sa cred ca viata mea este mai putin valoroasa decat a mamei -care a avut 11 copii-, sau a surorilor si fratelui -care au avut cate 5, 3, 2 copii.
Ca daca as crede asta... ce rost ar mai avea sa respir?


Mi-am faurit un vis. Care?!
Sa public cartile la care muncesc de circa 11 luni. Si altele dupa acestea. Multe altele.


Scriu de ani de zile, dar pana anul trecut, nu m-am gandit sa public.
Am scris si terminat 3 carti, doua in romana si una in italiana. Dar intro zi, din disperare, le-am dat foc si am distrus toate evidentele. Am zis ca ce conteaza? Cui ii pasa? Mie nu, sigur.
Ani de zile din viata redusi in pulbere in 5 minute. Nu, nu regret, asa trebuia sa fie.
Acum scriu in engleza. Acesta-i e visul meu. Sa public in engleza.
E foarte indraznet ca vis, arogant ar zice unii. Engleza mea nu-i la un nivel foarte inalt, dar nu ma dau batuta. Am gasit oameni care s-au oferit sa ma ajute. Este incredibil cum unii oameni pot fi mai oameni decat altii..

Nu stiu cum voi reactiona la critici si descurajari, le rautati gratuite si insulte, dar ma prepar.
Sunt oameni care nu gandesc, doar actioaneaza. Omeni care tin cu tot dinadisnul sa-si spuna cuvantul. Care gasesc satisfactie in a distruge ani de munca si sacrificii.
Oameni care nu sunt capabili sa faca lucruri mari, dar sunt perfect capabil sa spuna cuvinte mari.
Invidia, ura, dorinta de a calca in picioare fara mila... acestea-s trasaturi ale rautatii si nu ale desteptaciunii.

Omenii destepti au opinii si si le exprima, este dreptul fiecaruia.
Diferenta dintre cei care-si dau cu parerea si cei care-si exprima parerea, este foarte mare.
Primii o fac din aroganta: eu sunt mai bun, mai destept, mai tare, mai frumos.
Ceilalti stiu ca gusturile sunt gusturi, adica ceea ce-mi place mie te dezgusta pe tine, si viceversa.
Mie, de exemplu, imi place cafeaua amara, fratelui meu i se face rau numai la gandul... .
Mama detesta cartofiinu-i poate nici privi, eu... as manca cartofi la mic dejun, pranz, cina si desert.
Prietenilor mei le place berea, eu nu o suport.

Care-i mai destept, care are mai multa valoare, care gusturi sunt mai bune, mai corecte

M-am schimbat mult de-a lungul vietii. Eram si eu gata sa judec, desi cu greu mi-am dat cu parerea-n public. Suntem toti diferiti. Unici.
Eu tremur de frig, tu transpiri de caldura. In aceeasi incapere, la 2 cm unul de altul.
Eu iubesc ploia, tu te acoperi de nori.
Ceea ce eu gandesc ca este corect, unul poate vedea exact pe dos.
Poti purta un cui in ureche si sa zici ca-i frumos. Este parerea ta.
Eu zic ca cuiele se bat in lemne, pereti, papuci, s.a.m.d. Asta-i parerea mea.
Nu-mi place aspectul tau, nu ma uit la tine. Nu ma poti obliga si n-are rost sa-mi pierd timpul. Am lucruri mai bune de facut.

Tu zici ca Trump va schimba lumea. Asa zic si eu, dar cum o va schimba? Cu flori sau cu bombe?

Ai priceput ce vreau sa spun.
E greu sa fii om, dar daca cobori de pe piedestalul pe care singur te-ai urcat, vei vedea ca intre muritorii de rand, este o alta viata...  mai buna, intelegatoare, toleranta si iubitoare.

Dar este alegerea ta. Intre timp eu muncesc si urc pe trepte invizibile. Incet, ma impiedic si cad doua inapoi, dar ma ridic, ma scutur, imi bandajez ranile si urc din nou.
Sarificiile, umilintele si lacrimile nu pot fi in zadar.


Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Gusturile nu se discutaPovestea Isabelei. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.