Dicţionar de arhaisme comuniste

Încă nu sunt dispărute total!

Acest articol este conceput ca pamflet deşi este tot adevărat!

Tovarăş = termen comunist echivalent cu prieten, coleg, domnule etc. Preşedinţii de stat se ofensau groaznic dacă erau chemaţi cu apelativul „domn sau doamnă”. Aceste „scăpări” erau luate şi interpretate drept trădări.

Ex. - Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu soţia ex preşedintelui Republicii Socialiste Române. Era un personaj ilustre care nu se ştie cu precizie dacă avea habar care era formula dioxidului de carbon. S-au făcut diverse glume pe seama asta. Se vociferează că aceste titluri au fost furate de la anumite persoane care apoi au dispărut misterios.

A ocupat funcţii politice de seamă, printre care şi prim viceprim- ministru. Post creat special pentru ea. Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, savantă de renume mondial sau „Înalta Doamnă a ţării”a avut doar 4 clase. Cel puţin, aşa se spune. A urmat apoi cursuri la fără frecvenţă şi acestea create la ordin. Se pare că expresia „eu tai, eu spânzur” se potriveşte de minune cu acest cuplu de dictatori. Făceau legi, cursuri, poziţii etc. la cerere şi nevoie  proprie.

A fost condamnată la moarte, prin împuşcare, în data de 25 decembrie 1989.

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost preşedintele Republicii Socialiste România din 1967 până în decembrie 1989.

S-a născut într-o familie cu 10 copii. A făcut 4 clase. A fost ajutor de cizmar şi a fost pedepsit la închisoare de câteva ori înainte de a intra la putere.

Ca preşedinte, a impus oamenilor numeroase legi deosebit de rigide pentru putea plăti datoriile pe care le avea România.

Oamenii trăiau în condiţii îngrozitoare. În oraş, la blocuri, temperatura în case oscila între 5-12 grade, pe timp de iarnă. Era dat drumul la căldura între anumite ore. Se lua lumina electrică de multe ori pe zi/noapte fără niciun fel de preaviz. Se interzicea folosirea maşinilor de spălat pentru a nu cheltui energie electrică.

Apa caldă lipsea, aproape cu desăvârşire, mai ales la cei care locuiau mai sus de etajul 2. Lipsea şi apa rece... darmite cea caldă.

Carnea, fructele, dulciurile, cafeaua, produsele din lapte, etc. erau un lux deci nu se găseau, în mod curent, în magazine. Mă opresc aici că altfel mă acuzaţi de imaginaţie „prea” bogată.
Dar nu sunt invenţii ci adevăruri de necontestat. Este un articol complet pe Wikipedia.

CAP = cooperative agricole (populare) de producţie. (Îmi cer scuze pentru că am indus în eroare pe câțiva care au luat bacul. Nu a fost cu intenţie.) Colectiv sau colhoz. Acest ultim cuvânt = (arhaism) dispărut din vocabularul limbii române, îl întâlnim în Moldova de peste Prut.
Când au intrat la putere comuniştii, au decis să ia toate pământurile de la ţărani (şi boieri) pentru a le uni într-o cooperativă ce avea să aparţină total statului. Aceste explicaţii sunt toate adevăruri.

Mama îmi povesteşte cum au fost luate, cu forţa, toate bunurile boierilor sau ţăranilor mai înstăriţi şi lăsaţi efectiv pe drumuri.
În satul nostru nu erau foarte mulţi boieri, însă mama îşi aminteşte de unul la care lucra şi ea de mic copil. Era un om deosebit de bun care ajuta lumea din inimă. Povesteşte cum le făcea cadouri la sărbători, zile de naştere etc. I s-a luat absolut tot. A rămas fără casă, fără pământ, fără averile câştigate prin sudoarea frunţii. A trebuit să o ia de la capăt la o vârstă destul de înaintată.

Acum... se ştie că boierii erau răi şi profitau de oameni. Dar.... oare chiar meritau această soartă? Acest om, în special, merita să rămână pe drumuri?! Eu nu cred! Şi nici mama şi nici cei care au lucrat pentru el. Era un om bun şi drept.

Să mă întorc la colectivizarea forţată. Şi nu numai prin legi sau cuvinte dar forţată cu pistolul la tâmplă. În 1957 Ceauşescu însuşi a dat ordinul (nu era încă preşedinte dar general locotenent- ministru adjunct la Ministerul Apărării Naţionale etc. sub guvernul Petru Groza) să se deschidă focul cu mitraliere asupra ţăranilor care se împotriveau colectivizării. Acţiunea s-a petrecut în jud. Vrancea. S-a soldat cu moartea a 9 ţărani şi rănirea multor altora. Ceauşescu a fost însoţit de soldaţi cu tancuri şi muniţii.

Între 1979 şi 1952 au fost arestaţi 80.000 oameni şi 30.000 pedepsiţi la închisoare pentru că au refuzat să semneze actele de colectivizare. Sursă Wikipedia.

Colectivizarea aparţinea teoretic oamenilor şi practic statului. Oamenii lucrau pământul în comun, cum am povestit în alte articole, şi la sfârşitul anului li se dădeau anumite retribuţii.

Despre lucrul acesta nu am vorbit.

Dar e adevărat, la sfârşitul fiecărui an, ţăranii care au avut norme la colectiv primeau o parte din munca lor. O parte infimă. Aşadar, oamenii erau proprietari de pământuri pe hârtie, lucrau din zi şi până-n noapte pe ploaie furtună şi ger ca apoi statul să le ia tot. La sfârşit de an le aruncau nişte oase pentru a-i ţine sub papuc, ca pe nişte animale.

În fiecare an CAP-urile rămâneau datoare la stat iar Ceauşescu, ca să se arate bun, le ierta datoriile ţăranilor la fiecare început de an.
Datori... după ce munceau mai ceva ca sclavii pe pământurile lor.

Nu le-au luat doar pământurile, dar şi demnitatea. Și vorbesc din experiență. 

Pentru cine este interesat si citește in engleză, am scris o carte intitulată Oranges at Christmas in a Communist Country. Te invit să o citești chiar dacă ai impresia că nivelul tău de engleză nu este foarte înalt.