Poze şi fotogenia

Am o singură poză de când eram mică. Şi nu eram chiar mică, mică: aveam vreo 5 anişori şi eram de o botoşenie unică. Cineva mă lovise la cot şi plângeam, că mă durea :p. Vezi dreapta. Mă recunoşti?! :p 

Pe urmă am una de la şcoală, clasa întâi (I), cu o căprioară împăiată. Doamne... ce chestie teribilă. Noroc că nu m-au descoperit animaliştii. Pe urmă am una de la biserică, oribilă, şi nici nu vreau să-mi amintesc de ea.

Aşa... aveam 15 ani, parcă, când un coleg mi-a propus să-mi facă nişte poze. Nu prea eram convinsă, dar am acceptat. Alb negru. Tare comice poziţiile, mi-e cam ruşine să le public.

Pe la vreo 20 de ani mi-am făcut altele, de data asta color. Să mori de râs, nu alta.

Chestia e că aparatul de fotografiat mă urăşte. Sentimentul nu e reciproc şi tot insist. Şi insist de când am împlinit 30 de ani, parcă. Când mi-am dat seama că mi se duc anii şi eu nu am imortalizat niciuna dintre expresiile mele care s-au schimbat cu timpul, era prea târziu.

Uram fotografiile, să mă „pun” în poză era un lucru artificial, forţat şi mi se părea ridicol. Apoi ieşeam rău pentru că fotograful nu era profesionist să-şi dea seama că faţa mea iese cam tâmpită, din aproape toate unghiurile.

Mi-au trebuit ani buni să-mi dau seama că am faţa asimetrică (după ce am şi citit despre asta; există studii aprofundate) şi că un profil e ok, celălalt e înspăimântător (puţin zis). Cum naiba, nu ştiu. Când mă uit în oglindă nu văd diferenţa asta teribilă. Poate nu vreau să o văd... hmm, e preocupant.

Cel mai bine ies din spate, sau de foarte departe. Aşa nu mi se desluşeşte faţa. :D (ironie)

Oricum, contrar celor susţinute de mulţi, cum că aş fi foarte fotogenică, NU SUNT. Chiar deloc.

Şi nu vreau să mă înţelegi greşit. Pozele ce public sunt foarte reuşite (eu sunt reuşită, nu poza în sine), unele chiar mă uimesc. Dar sunt alese dintre sute sau mii. Pe cuvânt. Nu public fotografii de care nu sunt mulţumită cât de cât. Sunt vanitoasă, ce vrei. Şi apoi nu mai am 20 de ani. Dar NU le modific. Poate unele sunt în umbră şi le mai „dau” lumină, altele au pe fundal lucruri ce vreau să ascund. În rest sunt total contrară photoshopului. Ce sens are? Te minţi singur. Cu ce te ajută?

Cineva a zis odată: „ieşi şi tu cum eşti”. Era un discurs general, nu se referea la mine.
Hmm. Nu sunt de acord. Dacă ies cum sunt atunci de ce în unele sunt ok şi-n altele parcă-s scoasă dintr-un film de groază?!

Un om fotogenic este acela care iese bine, aproape în toate pozele.
Eu, dintr-o sută de fotografii, POATE aleg una. Câteodată niciuna. Şi nu e pentru că-s pretenţioasă, dar pentru că am o părere mai bună despre aspectul meu. :D

Oricum, este ereditar. Multe rude de ale mele „ies” nasol rău. Am un nepot care arată ca un înger în realitate, însă în poză... te sperii! Totuşi, mai bine e să ai decât să nu ai.

Îmi pare tare rău că nu am fotografii de când eram mică. Să văd şi eu ce moacă aveam şi cât m-am schimbat. Îmi pare rău că eram aşa de reticentă, rece şi distantă cu aparatul de fotografiat. Îmi pare rău că m-am ferit de el. Am 37 de ani, anii s-au dus. Expresia feţei s-a schimbat şi eu nu ştiu în ce măsură. Sunt tare supărată din cauza asta.

Morala este: fă cât mai multe poze, nu contează că ieşi bine sau rău. Tu fă-le şi conservă-le în mai multe locuri. Să nu se piardă. Mai ales poze cu familia/prieteni. Unele persoane dispar din viaţa noastră, fără avertisment. Şi nu rupe fotografiile când cineva te supără. Când anii vor trece, vei fi fericit că ai la ce te uita. Pentru că pozele sunt probe necontestabile ale vieţii nostre, a trecerii timpului. Sunt nepreţuite.

Acum este la modă să faci fotografii şi să le publici pe Facebook. Ai grijă la pedofili, perverşi şi altele. Nu publica poze prea „sexoase”. Este de prost gust şi nu eşti în vitrină. „Admiraţia” are două tăişuri. Învaţă să te respecţi... dacă vrei respectul şi consideraţia altora.

Ia-ţi un aparat fotografic. Nu contează de care, să fie al tău şi poartă-l cu tine oriunde. Nu trebuie să fie extrem de performant. Eu am unul vai de capul lui şi sunt mulţumită.
Uite câteva link-uri care te pot ajuta să te decizi. Aruncă o privire: ai de unde alege.
Pe Emag, Flanco ai o groază de oferte şi lichidări de stoc mai tot timpul (preţuri uimitoare).
Ai grijă la toate detaliile.

Ciao şi să „ieşi” frumos în poze, fără photoshop. :D