Neînţelegeri

Frate, nu ştiu ţie, dar mie mi se întâmplă, câteodată, să am discuţii cu unii oameni şi să nu mă înţeleg deloc. Dar deloc, deloc. Eu spun un lucru şi el înţelege cu totul alta. Mai ales discuţiile on line/scrise, sunt problematice. Nu numai cu persoane care nu te cunosc, dar şi cu prieteni/amici.

Şi e aşa frustrant şi enervant, de-mi vine să-mi iau câmpii.

Odată, un tip m-a acuzat că m-am supărat pe el pentru că mi-a corectat câteva greşeli. Adică, mi le-a adus la cunoştinţă. Şi acum, las-o baltă... dacă n-am mai scris despre asta... Am zis de zeci de ori: nu mă supăr când mă corectezi în mod EDUCAT, ba-ţi sunt chiar foarte recunoscătoare.

I-am scris de mai multe ori că se înşeală, şi că nu de aia eram supărată pe el. Eram supărată că făcea comentarii DEPARTE de obiect/de postare/articolul scris de mine. Nu avea nici cea mai mică legătură. Cică, erau comentarii amuzante. Mă... eu de amuzat nu m-am amuzat deloc. Şi ştiu că atunci când este făcută o glumă ar trebui să se distreze şi interlocutorul/spectatorul, nu numai autorul. Dar i-a tot dat înainte cu ceea ce a vrut el până m-a scos total din sărite. Mă acuza şi de una şi de alta. Dar s-a gândit oare vreodată că percepţia celui care citeşte poate să fie diferită de a aceluia care scrie?! Ce e aşa de greu de înţeles?! Suntem oameni, nu? Eu am încheiat subiectul de mai multe ori dar el l-a readus, cu trâmbeţe, în actualitate; zi de zi, comentariu după comentariu.

--- „Dacă româna mea este aşa de proastă, pe ce altă limbă să vorbesc ca să mă înţelegi?!”

Mă, frate, nu am timp de pierdut aiurea, mă. Lasă-mă-n durerile mele! Am încheiat „amiciţia” aşa cum a-nceput. Eu îmi văd de ale mele, tu de ale tale. Dar văd că tot îmi trimite articole„special pentru mine”. Nu le citesc, frate, nu citesc NICIODATĂ ce vor alţii, doar ce vreau eu. Eu nu am atâta timp liber cât ai tu. Nu umblu pe alte bloguri să găsesc articole pe care să ţi le trimit. Că am uitat de atunci de tine. Nu sunt tipul care rumegă pe o istorie lipsită de importanţă. Am lucruri mai serioase de făcut. Pe cuvânt. Vezi-ţi de ale tale. M-am săturat de oameni care se cred tot timpul nevinovaţi şi nu-nţeleg de ce se supără alţii pe ei... că doar "nu au făcut nimic". Mereu e vina altora.

Te las cu un citat pe care l-am descoperit când eram foarte mică. Păcat că nu-mi amintesc cine e autorul. Cred că era un mare literat grec. 

„Dintre toţi elevii mei doar unul m-a înţeles, dar şi acela m-a înţeles greşit.”

Nu da cu piatra, dacă ştii cine a zis. Anunţă-mă în mod educat. (Mulţumesc).