Prietenul la nevoie...

Prietenul la nevoie se cunoaşte, sau... se lasă. :D

Toată lumea cunoaşte acest proverb. Mulţi îl folosesc ca status pe reţelele sociale. Unii îl trimit „prietenilor” ca semn de reproş că nu i-au ajutat când au avut nevoie. Hmm...

Ce mă întreb eu este: când exact se aplică această „lege morală”?!

Când ai tu nevoie, sau când are el? Pentru că unii pretind mereu fără a da nimic în schimb. Şi aici fiecare înţelege cam ce vrea. Nu mă refer la ajutoare "materiale", chiar şi un cuvânt bun, este un ajutor. Cineva care să te asculte... Numai că nu forţa nota prea tare. Nimeni nu are dreptul să-ţi asculte la infinit plângerile. Uiţi poate că toţi au probleme... unii pur şi simplu îşi ascund durerea. Încearcă să privească înainte, să surâdă cu încredere... Alţii se plâng mereu, de orice. Ca şi cum ar fi singurii care suferă. Nu, nu este aşa. Toţi suferim, într-o măsură sau alta.

Părerea mea este că dacă ajuţi, celălat are datoria morală să te ajute, şi invers. Proverbul nu poate să se aplice unilateral. Ce naiba-i aşa greu de înţeles? Tu nu mă ajuţi, vii cu fel de fel de scuze, apoi pretinzi şi te alterezi când eu mă fac că plouă, ca tine. Hmm, ce zici, e corect aşa? Înţelegi conceptul?

Vrei să fii ajutat? Ajută la rândul tău... şi nu este o competiţie, dar un act de umanitate.

Totuşi, nu uita că atunci când ajuţi, făcând sacrificii sau nu, unii oameni consideră că a fost o alegere a ta şi nu-ţi datorează nimic. Nu toţi au creier, suflet şi morală. Aşteaptă-te şi la ingraţi/nerecunoscători. Sunt chiar mai mulţi decât ceilalţi.
Iar dacă vezi că istoria se repetă, încetează să mai ajuţi, căci te vor lua „de prost”, vor profita de slăbiciunea/umanitatea ta şi vei avea de suferit. Dacă ai prieteni care-ţi cer mereu, şi nu dau înapoi, rupe „prietenia”. Că aia nu e deloc prietenie ci o afacere din interes, pentru el. Evident, nu mă refer doar la lucruri materiale. Ai înţeles, nu?!

Şi nu pretinde mai mult decât dai. „Cum faci aşa găseşti” Dar nu întotdeauna. 

Prieteni adevăraţi îţi doresc.