Fițuici – Cap I

Știi ce sunt, nu?! Nu cred să existe cineva care nu știe. Câți dintre noi au recurs la ele, măcar o dată-n viață!? Mulți, bănuiesc.

Astăzi am auzit că unii elevi au fost dați afară de la bac pentru că le-au folosit. Și-am rămas mască. Cum să faci mă, așa ceva când știi că sunt camere de supraveghere care funcționează!? Pe ce planetă trăiești!? Chiar ești inconștient/complet iresponsabil?! Păi nu e vorba de viața ta?! Viitorul/destinul tău!?

E drept că de multe ori, faptul că ai studiat nu-ți aduce multe beneficii, dar, la naiba, dacă faci parte dintre norocoși?! Nu știu - zic, e treaba ta. Eu doar îmi exprim o părere. Nici măcar nu am dat bacul (cum am scris aici).

De copiat... am copiat  o dată.  Da, o singură dată-n 12 ani de școală (în Ro).  Am făcut-o toți pentru că proful ne-a dat voie, ba mai mult, el ne-a impus s-o facem... Nu ne predase lecția și-am copiat-o din carte. Pe bune.

Dar am avut altă dată ”o tentativă de copiat” memorabilă. Lipsisem de la școală pentru că eram bolnavă. Prin clasa a VI a, cred. A doua zi aveam test/teză la geografie și mie îmi era ciudă că nu luam niciodată 10, doar 9, așa că m-am gândit să fac fițuici și să copiez și eu ”ca oamenii”. Mi-a luat vreo 4 ore să le fac pe toate. Erau multe subiectele.  

Intră profesorul, noi avea deja pregătite foile (duble, adică rupte de la mijlocul caietului). Eu aranjasem cu grijă fițuicile și tremuram ca o frunză-n vânt. Eram roșie ca un rac fiert vreme de 24 de ore. Proful se uită la mine și întreabă:

--- „G. Nu ți-a trecut boala? Nu arăți foarte bine!” 

Eu răspund cu voce firavă:

--- „Nu mi-a trecut de tot, dar nu am putut să stau acasă când avem teză.”

Ne dă subiectele, eu realizez instant că am făcut o prostie îngrozitoare,  dar nu știu cum să repar. Scriu repede pe prima pagină și când să trec pe cealaltă parte, hop că nu pot, am fițuicile. Mă chinui să le scot, dar proful se uita direct în ochii mei. Nu m-a pierdut din vedere o clipă, deși se plimba printre toate băncile. Vine repede lângă mine.

--- „G., ce-ai acolo?! Arată-mi!” Eu, mai roșie ca o tomată stricată, cu inima-n gât iau fițuica și i-o întind. El ia foia-ntre mâini uimit, analizând-o atent. Mă examinează și pe mine total incredul.

--- „Ce-i asta!?” Eu nu răspund, aplec capul și mi se înroșește și albul ochilor.

Scoate stiloul roșu, pune un X pe ce scrisesem până atunci și pleacă zicându-mi să trec mai departe.

Continui să scriu frenetic, ținând stiloul cu ambele mâini, așa de tare tremuram. Termin în grabă, dar nu pot să predau teza... ghici de ce!? 

„Mai aveam o fițuică!!!! Fir-ar a dracului să fie. Pusesem una la mijloc, și una sub foaia dublă. Mi-a fost groază să-i zic că mai aveam una. Dacă se mai poate să fii mai bleg de așa!!!

Dar proful a văzut toată mișcarea de la bun început și nu și-a luat ochii de pe mine....

To be continued

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet (poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.