Vreau părul creț!

Am părul lung, ondulat (dacă nu-mi bag uscătorul în el. Și nu mi-l bag, decât o dată la 10 ani), șaten (o prietenă italiană, coafeză de meserie, mi-a zis că este blond deschis, așa cică se categorisește culoarea mea în limbaj tehnic :D).

Când eram bebe am avut părul blond deschis, ca mai toți bebelușii de pe lume. S-a închis la culoare treptat, până a ajuns să fie relativ blond. Ce înseamnă relativ?! Păi mi se pare că nu e chiar blond, că e mai închis decât aș dori eu.

Apoi m-a pus dracu să mă spăl cu infuzie de urzică și frunze de nuci (pentru că sunt pentru produsele de îngrijire bio, și pentru că am fost bolândă) și s-a închis cu cel puțin două tonalități. Băi, am zis că-mi dau duhul!

Chestia e că nu am observat imediat, dar după vreo 2 luni de folosință al acestor două infuzii.

Apoi m-am spălat cu mușețel, cică se deschide la culoare. Pe dracu!!! Mă mai spăl și-n ziua de azi cu infuzie de mușețel, altă dată cu gălbenele, dar nu văd nicio schimbare (în blond). 

Oricum, cred că este absolut normal ca părul să-și schimbe tonalitățile (mă refer la culori, evident. Nu tonalități de voce) odată cu trecerea timpului; așa cum ni se schimbă și fizionomia feței.

Dar eu aș fi vrut să-l am blond, ca spicele lanului de grâu. Aș mai fi vrut să fie foarte des și mai ondulat decât îl am acum, și încă mai lung.

Acum... bănuiesc că foarte puține femei se mulțumesc cu ceea ce i-a dat natura = Domnul.

• ·         Cine îl are creț l-ar vrea drept (în cele mai multe cazuri)
• ·         Cine îl are des, l-ar vrea mai puțin des. Și aici pe bună dreptate. Cunosc câteva fete care au un păr extrem de des și e foarte greu de domesticit. Când se electrizează, e sfârșitu lumii!!!
• ·         Cine îl are blond, l-ar vrea orice altă culoare... sau nu? Că blondele-s puține de fapt. Boh.

Oricum ar fi, noi femeile nu suntem niciodată mulțumite de aspectul nostru, în general.

Dar eu sunt, pe bune! Chiar dacă nu e blond cum l-aș dori, nici creț - e sănătos (că am mare grijă de el).

Dacă-l vreau creț - îl pun pe moațe (bigudiuri din ziar), dacă-l vreau blond - îl decolorez, și invers (în a treia imagine părul e pus pe bigudiuri „obișnuite”). Dar încă nu m-am vopsit vreodată (decât din greșeală... și a fost JALE!!!) pentru că mi se pare că e nevoie de prea multă muncă/timp, prea multe investiții financiare și după aia trebuie mereu să am grija lui...  Neah... Îs leneșă, n-am timp să mă ocup de culori. 
Și nu am motive să mă plâng, DELOC. Sunt chiar norocoasă.

Unele femei nu au deloc, săracele. Ele ce-ar trebui să mai zică?!

Dacă ești interesată la cum am eu grijă de părul meu, să arate așa splendid citește aici, aici și aici (și mai sunt și altele, dacă te interesează). Ehehe... observi poate că scriu mult despre el, nu?! Păi, îl iubesc.

Acum „m-am dat” pe ulei de argan (la mare reducere acum), dar mai aștept puțin să scriu despre efectele lui. 

Un păr sănătos îți doresc!

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-am dat o idee, poate) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.