Pufoiaca și vecinu'

Afară-i frig și bate vântul,

Iar eu fug de rup pământul

Că aseară pe înserat,

M-am îmbătat și-am vomat,

Pe mașina lui Costică

Și acum îmi este frică.

C-o să m-alerge cu-un cuțit

Să mă taie tot la gât.

Căci vecinul e nebun.

S-a urcat într-un alun

Și mă așteaptă înfuriat

Pe după crengi furișat.

Jur că nu mai beau niciodată

Decât pufoaică și lapte.

Și o să stau în banca mea,

Ghemuit pe dușumea,

Să nu-l supăr pe vecin

Cu nasul mare, acvilin.

Dar acum cum mă descurc?

Că vecinul parcă-i turc.

Nu-nțelege că n-am vrut

Pe mașină să mă urc

Cu picioarele să-i trag

Pumni, bocanci și-un hadarag

Dacă am să scap cu viață

Mă voi duce până-n piață

Să-i cumpăr-n loc o căruță...

Sau mai bine o măsuță...

Unde să ne așezăm să bem

Rachiu și cu untdelemn.

Deci urează-mi mult noroc

Că nu cred c-am să mă întorc

Pe piciorușele mele

Că m-am băgat în belele.

Sună mai bine toți frații,

Că a lor erau cârnații,

Pe care i-am vomitat,

În spațiu delimitat.

Și mai sună și salvarea

Ca să-mi re-deie culoarea

Pe care-o pierd negreșit

C-am băut și sunt tâmpit.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.