Nu iubesc, dar tot exist!

Azi e Sfântul Valentin

Eu deja mă simt „divin”.

Am dormit vreo oră, poate

Și am dat mereu din coate.

Vecinii mei sunt ursuzi

Sunt convinsă că sunt surzi!

Toată noaptea au ascultat

Muzică, dar n-au dansat (pfff).

M-am trezit foarte nervoasă

Și dac-aș avea o coasă...

Flăcările-mi ies pe nas,

Dar să tac, altfel m-am ras!

Cât e ceasul, este nouă?

Parcă mi-e poftă de ouă,

Mămăligă și cu ceapă

Și de un litru de apă.

Însă beau numai cafea

Că nu este ziua mea.

Toți ceilalți sărbătoresc

Dragostea, căci se iubesc.

Dara mie nici ca-mi pasă,

Refuz să fiu belicoasă!

Ziua asta-o voi petrece

Mâncând dulciuri, doisprezece.

Mai târziu m-oi îmbrăca

Și în parc eu oi pleca.

Nu e cald, nu e nici soare, 

Însă drept în ... cot mă doare.

Sunt singură, este drept,

Dar nu stau ca să aștept.

(deloc) În spirit cartezianist

Nu iubesc, dar tot exist!

Pffffffffffffff

Dedicat tuturor celor care sunt singuri.

Fără glumă: Iubiți-vă, fraților! Viața-i foarte scurtă.

Dacă credeți că ați găsit persoana potrivită nu îi dați drumul, însă comportați-vă omenește!

**

Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.