Alegi, alegi până culegi

--- Cu toţii cunoaştem expresia asta, nu?
Este destinată mai mult femeilor (trecute de 20 de ani) decât bărbaţilor. Şi nu am înţeles niciodată de ce. Ca şi cum ei s-ar mulţumi cu prima femeie pe care o întâlnesc. O fi, nu ştiu. :D

În orice caz, vorbeam despre bărbaţi, relaţii şi varie. Eu, foarte deschisă, îmi spun părerea proprie formată după atâţia ani de experienţe cu sexul tare. Unul dintre interlocutori vine cu această frază:
--- „Dacă ai lăsa mai mult de la tine, ţi-ai găsi şi tu pe cineva.”
Iniţial am crezut că nu am auzit bine. Asta deoarece niciodată nu mi-am exprimat dorinţa de a mă căsători sau a vrea o relaţie. Nici în scris, nici verbal.
Este clar că nu aş vrea să fiu singură toată viaţa, dar nici să mă combin cu un pierde vară nu sunt interesată. Cu toţii căutăm ceva în viaţă şi dacă inima mea a ales oameni nepotriviţi, de ce ar trebui să suport nemerniciile unui oarecare? 
--- Să mă nenorocesc pe viaţă pentru că lumea mă vrea cu cineva?
Cum spun italienii: „Mai bine singur decât rău acompaniat.”
Noi, avem cealaltă expresie, complet în opoziție: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău.” :D

Mirarea mea este de ce oamenii ţin mereu să-şi dea cu părerea despre lucruri ce nu cunosc?
--- Cine ştie cum mă comport eu într-o relaţie? Şi cine m-a auzit spunând că aş vrea pe cineva?! Etc.
Şi, mai ales: „ce înseamnă să las de la mine? ”

• Adică ar trebui să mă mulţumesc cu unul care la 30 de ani este încă dependent de părinţi? 
• Cu unul care tot ce câştigă cheltuie pe telefoane, Xbox-uri = tehnologie de ultimă generaţie?
• Cu unul care tot timpul liber şi-l petrece în faţa televizorului sau jucând ca un copil de 5 ani?
• Cu unul care nu mai învaţă nimic pentru că îi ajunge ce ştie? (de obicei ştie doar să sune la mama) Etc., etc., etc.

--- De ce? Ce te interesează pe tine ce fac eu cu viaţa mea?
Frate, nu-ţi mai da cu părerea când NU ştii despre ce vorbeşti! 
Mai ales când stai de vorbă cu cineva care este matur, independent, responsabil şi raţional. 
Nu numai că nu ai acest drept, dar este o lipsă de respect, o aroganţă/prezumţie din partea ta. 
Nu ştii ce împinge un om să fie singur, nu ştii cum anume se comportă în relaţii, nu ştii nimic despre altcineva, doar despre tine (poate). 
Cum am zis de atâtea ori: vezi-ţi de treaba ta şi dacă nimeni nu-ţi cere părerea, nu te trezi vorbind. 
Sfaturile gratuite sunt binevenite de la oameni cu experiență şi înţelepciune. Astea se acumulează în mulţi, mulţi ani de studii intense. Nu toţi oamenii au dreptul să dea sfaturi. Poţi să ai 90 de ani, dar dacă nu eşti drept/imparţial/obiectiv, nu eşti înţelept. Ai doar 1000 de ani în spate. 
Dar poţi avea 20 de ani şi să fii înţelept. Însă pentru asta ai nevoie să fii născut cu multă sensibilitate şi empatie. Şi apoi pe parcursul anilor tu să cultivi şi să continui să aprofundezi aceste înclinaţii.

Şi când întrebi o femeie de 30-35 de ani de ce nu are/nu face copii, gândeşte-te că în spatele oricărei decizii de acest gen, se află o istorie (de obicei) teribilă. 
Nimeni nu este obligat să facă copii. Şi sunt multe femei care NU pot avea copii. Dar nu se duc să-ţi spună ţie, pentru că nu este treaba ta. 
Ai respect pentru deciziile altora privind viaţa lor, atâta timp cât nu-ţi fac rău ţie.