Revoluţie împotriva urii şi discriminării

Acum câţiva ani am văzut pe Facebook un articol publicat de o persoană cu care eram prietenă „virtual".
Se trata despre un scandal iscat într-un bar din Moldova (independentă), care avea ca protagoniști 2 bărbaţi gay. Au fost bătuţi fără milă şi daţi afară în şuturi din bar.
„Prietenul" meu, moldovean, lăsase acest comentariu:
---"Bine le-au făcut, ce rău îmi pare că nu am fost acolo!".
Am rămas înmărmurită şi am replicat că nu mi se pare corect să te iei de cineva doar pentru că nu e ca tine. Am întrebat dacă făcuseră şi altceva în afară de a intra în acel bar.
--- „Nu, ce vrei să facă mai mult de atât: erau gay, nişte monştri. Nu merită să stea între oameni!"
Afirmaţia asta m-a şocat cu atât mai mult cu cât venea din partea unui student (nu-mi amintesc la ce), care voia să candideze pentru preşedenţia ţării, într-un viitor apropiat.
L-am eliminat din listă. Nu pot fi prietenă cu fiinţe care de uman au doar aspectul. Una e să gândeşti diferit, şi alta e să-ţi baţi joc, să instigi oamenii la violenţă împotriva celor care nu sunt ca tine.
Asta e ură, răutate pură şi nu vine doar din ignoranţă (erau studenţi, politici, aveau multă cultură), e ceva ce alegem să simţim cu bună ştiinţă. Am scris de multe ori pe această temă (chiar azi).

În fiecare zi asistăm personal, sau din faţa televizoarelor la acte de bullism = brutalitate. Copii care rănesc intenţionat pe cei mai slabi, care sunt diferiţi. Poate pentru că nu au părinţi, sau pentru că nu îmbracă haine de "firmă", ori pentru că au fost născuţi la ţară, ş.a.m.d.
Această brutalitate necontrolată se soldează inevitabil cu victime. Chiar dacă nu fizic, - psihologic, cei care vin brutalizaţi, vor purta cu ei în eternitate răni adânci care nu se vor vindeca niciodată.
Din nefericire, crescând, devin la rândul lor, fiinţe brutale. Şi cercul vicios se strânge şi mai mult.

Asta pentru că nu suntem educaţi de mici ce înseamnă diversitatea, toleranţa, prejudecata, iubirea faţă de aproapele. Massmedia promovează acte de violenţă non stop, încât a devenit o normalitate să ne ucidem (literar) între noi. Nici nu ştim ce este moralitatea, nu mai ştim să fim oameni. Orgoliul prevalează, aroganţa, ura, invidia... şi credem că este normal, adâncindu-ne şi mai mult în mizerie.

Astfel de acte abominabile sunt făcute şi împotriva animalelor, a lucrurilor, a naturii. Nu mai ştim ce e compasiunea, iubirea... altruismul este un sentiment extraterestru.

Iată de ce propun o (r)EVOLUŢIE în acest caz. Aş dori ca în şcoli să înceapă să se studieze şi să se predea psihologia de la clase foarte mici. 
Vi se pare un termen pretențios „psihologie", atunci ce ziceţi de respect şi civilitate? 
Să învățăm cum să fim oameni, dacă am uitat sau nu am ştiut niciodată.
Propun să se deschidă cât mai multe centre de ajutor/suport psihologic/moral celor ce vin batjocoriți, marginalizaţi, discriminaţi din cauza diversităţii.

De aici, din lumea mea mică, departe şi totuşi aproape, VREAU să urlu în gura mare:
Spuneţi NU urii, discriminării, permiteţi iubirii să vă intre în inimi. Pentru o lume mai bună, mai umană!