Bine, mai mult decat pe jumatate, trei sferturi...
Da, sunt convinsa de asta.
Numai ce am descoperit-o, din intamplare, si mi-a saltat inima din loc.
Am s-o fac si pe blogul meu englezesc, am facut-o de fapt (click).
Ca sa le arat englezilor ca si romanii au talent.
--- Pai m-am nascut pe tocuri, bre, de ce crezi?!
Cel putin de asta sunt convinsi colegii.
--- Nu stiu cum reusesti, eu numai cat ma uit si mi se indoaie genunchii. 13 cm
E chestiune de practica, ce crezi ca m-am nascut invatata?
--- Dar nu te dor picioarele?
Rad in sinea mea... "Cum sa nu ma doara, frate? Ce-s de lemn?! " In
"Mai, daca m-ar durea, as mai purta tocuri 7 zile pe saptamana? Doar nu-s masochista."
---
--- Ai purtat tocuri intotdeauna?
--- Dar vii pe jos la servici in fiecare dimineata. 6 + 6 km.
Nu e imposibil, e improbabil. Si nu, nu vin pe tocuri, am si adidasi in garderoba. Dar tu nu ma poti vedea ca ajung la 6:30 aici, cand voi, cei "normali" inca dormiti. Insa eu trebuie sa fac dus si sa ma schimb. Atunci imi pun tocurile. Le
Tocuri cu fusta lunga, scurta, rochie de ocazie, rochie de zi, cu pantaloni, tinuta de birou sau de discoteca, dar si cu blugi.
Am colegi care-si pun in fiecare dimineata intrebarea: "Oare ce pantofi va purta Cristina azi? Abia astept sa vad."
E magulitor, un sentiment ce un barbat cu greu ar intelege.
Ce, vrei sa spui ca esti?
Dragele mele prietene, sau/si prieteni, ati observat vreodata cum este privita, tratata o femeie pe tocuri in comparatie cu una care nu e? Indiferent de frumusete si varsta.
Cand sunt pe tocuri mi se deschid usi, mi se da prioritate, toti imi zambesc privindu-ma in ochi.
Se spune ca haina nu face pe om... dar cum am scris in unul dintre articolele mele din trecut: "Cine a spus asta, avea pe el un Armani."
"Tocurile nu fac femeia, dar o ridica la rang de zeita."
Poate nu e drept si poate-i superficial, dar eu nu ma plang. :D
Nu toate avem o munca de birou, nici eu nu am avut de la bun inceput, insa am invatat sa merg pe tocuri din iubire pentru frumos. Cand aveam vreo 18 ani.
Ador sa merg pe jos si o fac de cand ma stiu. Chiar si cand aveam masina. Dar daca aveam o programare undeva, o intalnire amicala, o cina la un restaurant sau o cofetarie, imi puneam tocurile in poseta si adidasii in picioare. Ma opream la baie si imi schimbam papucii.
Un om ce 2 minute mai devreme nici nu m-a vazut, acum ma priveste hipnotizat.
Tocurile au o putere naucitoare. Confera o aura speciala, o eleganta greu de egalat. Senzatii tari.
---
Nu am sa jur pe biblie ca nu sunt. DEPINDE. Am pantofi comozi, foarte comozi si am pantofi cu care nu pot merge mai mult de 50 de metri. Si nu este intotdeauna chestiune de pret sau marca.
Personal prefer
--- Am dreptate?
Intr-o zi am sa-mi cumpar un dulap special pentru incaltaminte, ca acelea din filme. Imens.
Si cand ma gandesc ca vreme de mai mult de 10 ani, nu mi-am cumparat nici macar o pereche...
Acum pot si vreau, dar mai mult: MERIT.
Iti Multumesc, si te astept cu mult drag om cu suflet.
2 Comments
I don'y understand your language heheh
ReplyDeleteMe neither... sometimes. :) Thanks for the comment though.
DeleteÎntr-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.