PageRank 3

Fratilor romani, nu ca sa ma dau mare am scris acest post, dar ca sa demonstrez celor care sustin sus si tare, ca, pentru a ramane sus in rank, trebuie sa publici in fiecare zi.
Am renuntat la a scrie pe blogul asta de mai mult de un an.
Pentru precizie, pe 3 iunie 2014 am scris ultimul post dintre cele 399, inainte sa plec din tara (din nou).

---------- Am mai scris 3 articole la numar dupa asta, dar numai de dor. Si ce dor imi e... .----------

Primul fiind scris pe 5 decembrie 2012. Din acea data, am muncit la acest blog si la cel de retete, in jur de 20 de ore pe zi, timp de vreo 5 luni... cand a inceput munca campului si m-am dus sa-i ajut pe ai miei. :D Inainte de a pleca de acasa, lucram zile intregi sa prepar articole pentru toate zilele saptamanii in care eram la tara si nu aveam timp decat 5 minute sa public cate ceva.
 
Am lucrat la HTML, la SEO, la publicitate, adica la orice este nevoie sa transformi un blog de care nu a auzit nimeni, nici macas tu, cel care scrii pe el, in unul dintre cele mai cautate din Ro.
Insa cel mai mult m-am dedicat scrisului, evident.
Cum am mai zis, habar nu am avut ce este un blog inainte de asta. Fratele meu, Sebastian, m-a-npins de la spate, trebuia sa-mi gasesc un scop.
Cate lacrimi de frustrare nu am varsat cand, lucrand in HTML, culoarea sfondului devenea cafenie, cand eu voiam doar titlurile mai groase.
Mi se parea imposibil.
Am schimbat zeci de sablonuri. Toate gratuite si pentru asta multumesc tututor celor ce lucreaza zi si noapte pentru a pune la dispozitie aceste resurse, in speranta ca intr-o zi vor face bani. Bietii oameni... Unii reusesc, altii, dupa mii de esecuri se dau batuti.
--- Cum sa-i acuzi cand competitia este pe viata si pe moarte?
Cate nopti nu am dormit cand cate un tovaras blogger venea si lasa comentarii fara niciun sens, naiba stie exact pentru ce motiv.
Inca imi amintesc durerea infinita ce am simtit cand o fiinta cu suflet de piatra, un las si marsav de prima categorie, m-a insultat in public (adica pe YouTube) la priml meu Vlog. Si asta dupa ce dedicasem luni intregi din viata mea la realizare lui. Mai ales ca stiam ca este bun, infinit mai bun decat atatea altele... Tocmai de aia si INVIDIA... pentru ca nu altceva ar fi putut sa impinga pe cineva la un asemenea act de talharie... Ca nu-i pot spune altfel.
In ciuda acestuia, si a altora, sper nu multi... PageRank-ul meu e inca 3. Rank-ul ce mi-a fost dat dupa numai o luna de blogging. Absolut incredibil. Recunoaste si tu.

Uitam sa mentionez ca este 3 cand adresa blog-ului este eumerit.blogspot.com. Am avut acest rank si pe ro, dar, bijuterind prin codurile din internul blog-ului, am facut cine stie ce schimbare si puf, a disparut. :( Ce-am mai urlat de nervi cand mi-am dat seama... Numai ca era prea tarziu.

Nu stiu cat o sa se mentina asa, dar chiar daca nu mi-am castigat existenta cu acest blog, ceva tot am realizat.
Si, pentru un total ignorant in materie, este o realizare de proportii, demna de luat in considerare.
Si totusi Adsense nu ma accepta... De ce, ma, DE CE?????!!!!

Nu sunt in masura sa dau sfaturi in blogging, ca habar nu am cum am reusit sa fac asta. Lucrez la un blog in engleza acum (iliveisuffer.blogspot.co.uk) si cat as vrea sa-mi dau seama ce am facut ca sa am rank-ul asta... .

Cumva, candva o sa mai auzi de mine. 
Iar acum sunt imuna la rautatea gratuita a unora. Am invatat multe si inca cate mai am...
Important e ca eu am ramas buna, in ciuda tuturor nedreptatitilor subite in numele "faimei".

Desi nu mai particip la competitii si nici nu mai scriu sa sustin cauze drepte in limba pe care mult o iubesc, ma gandesc des la perioada in care cate un cititor imi scria sa-mi spuna cat de mult apreciaza modul meu de a scrie.

Dar, hey, nu mai scriu in romana, dar in engleza lupt la fel de mult pentru frumos, bun, pentru dreptul de a iubi pe cine inima noastra vrea, lupt impotriva discrimanarilor si injustitiilor aduse de om catre om...
Tu, care citesti in engleza, vino si ma sustine (click).
Lupt pentru patria mea, aici, in tara-n care sunt convinsi ca toti romanii sunt lenesi si criminali din nastere. Este o lupta corp la corp si... unde-s doi puterea creste....
Contez pe tine.

Pentru cei care nu stiu inca, numele meu adevarat este Cristina Gherghel. Green este numele de blogger pe care mi l-am asumat la inceputul "carierei"... . :p

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau hai sa devenim prieteni pe Facebook.

Iti Multumesc, si te astept cu mult drag om cu suflet.