Requiem de Cristina G.

Imparte Iubirea, Om cu Suflet:

Requiem (înseamnă) este liturghia celebrată pentru odihna sufletului unui răposat - denumire de pe Wikipedia.

Nu am pretenții de poetă și nu mă dau drept una.
Compun versuri ca o mulțime de alte persoane, dar nu-s la nivel „mare”.

Sinceră să fiu, nu sunt mare fan versuri cum nu sunt fan Halloween, de exemplu.
De ce vorbesc de Halloween? 
Pentru că ieri, 31 octombrie 2018, am publicat pe una dintre paginile mele de Facebook o fotografie pe care scria „Happy Halloween” și cineva mi-a lăsat un comentariu macabru - ca să zic așa.
Nu era într-o limbă ce cunosc și translatorul automat mi-a arătat ceva de genul:
„Ai ucis credința și Dumnezeu te va ucide pe tine.”
Nu e traducerea literară, ci în mare așa.
Am șters comentariul imediat ce l-am văzut, dar nu pentru mine căci lucrurile aceste nu mă mai impresionează câtuși de puțin.
L-am șters să nu vadă și alții că unii oamenii religioși te amenință cu moartea pentru că ai publicat o fotografie ce nu înseamnă nimic.
Oricât de obișnuită aș fi cu astfel de absurdități, de fiecare dată când văd sau citesc așa ceva, mă strâng în spate.
Cât de ușor am ucide în numele lui Dumnezeu.
Cât de ușor condamnăm iubirea față de cineva sau ceva cu care nu suntem de acord.
Băgăm sulițe în inimi crezându-ne buni și drepți când suntem... suntem foarte departe de a fi.

Nu m-a supărat comentariul, cum am zis. Am scris despre el ca despre un fapt. Un fapt urât.
Sunt blogger, scriu despre multe lucruri cu care sunt sau nu sunt de acord; public multe fotografii și imagini pentru cititorii mei.
Dar nu mai arunc de mult cu piatra.
Nu sunt fără păcat.

În ce și-n cine crede sau nu crede cineva este strict treaba lui atâta timp cât nu dă în cap altuia. 

În susținerea afirmațiilor mele, public câteva versuri în onoarea celor ce nu mai sunt între noi.
Le public ca o demonstrație că n-am ucis credința.
Demonstrație pentru mine, nu pentru cei ce nu au suflet dar se așează la dreapta Domnului.

Requiem este titlul acestei poezii nepretențioase ce a fost publicată acum câteva ore pe https://cumsauitipecineva.blogspot.com.

Pentru cei ce nu mai sunt
Azi aprind o lumânare
Că-i port în suflet și în gând
Iar inima încă mă doare.

Aș vrea să știu că le e bine,
Că poate acolo suferința nu există,
Că nu e ca prin țări străine
Unde ticăloșia este prim-solistă.

Dar asta-i viața pe pământ,
Și n-avem de ce să ne plângem
Căci până la deznodământ
Noi toate dogmele înfrângem.  

Vă las acum cu bine și iubire,
O rugăciune murmur fără șir,
Prinos omagiu și veșnic-amintire
Chiar dacă nu-s cu ei la cimitir. 

Requiem versuri de Cristina G. pentru pomenirea mortilor

Requiem pentru pace.

Dacă îți place să citești, te anunț că a ieșit Ada: un roman care se găsește peste tot online sau apăsând pe linkurile de mai jos.
  • Books2Read – de pe linkul acesta poți ajunge pe circa 20 de librării online unde se găsește Ada
  • Amazon – format de hârtie (paperback)
  • Google – format electronic

După ce ai citit cartea și ți-a plăcut, sprijină autorul lăsând o recenzie pe Goodreads.

Dacă vrei să afli mai mult despre cum s-a născut Ada, vizitează blogurile:




0 comentarii:

Post a Comment

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.