Dacă nu vreau să beau, nu beau

Așa m-a asigurat o persoană faimoasă pentru faptul că trăgea la măsea în orice zi.
Și chiar am crezut-o, până când a stat la mine câteva zile.

Aveam un bar în casă, dar ca să nu o tenteze am strâns toate sticlele, le-am ascuns în niște cutii pe care le-am pus într-o cameră, tip magazie, închisă cu cheia.
Eu mergeam la servici și mă întorceam seara foarte târziu. Nu am bănuit niciodată că-mi va scotoci prin casă, îmi va găsi cheia de la camera închisă și-mi va bea toate sticlele de băutură pe care mândră la dețineam. Nu am observat niciodată vreun semn de beție.
După 2 săptămâni de la plecarea ei, voind să fac ordine, scot sticlele și le pun la locul lor. Toate la fel de pline. Vine cineva în vizită și-i ofer un pahar de grappa (rachiu italian din vin). Și-atunci oaspetele meu mă privește șăgalnic și mă-ntreabă dacă vreau să râd de el. Nu înțeleg ce vrea să spună, mă uit la el nedumerită. Și-mi dă să gust.
Apă chioară!!!
Am încremenit și-am sărit imediat să verific toate sticlele (în jur de vreo 25). Toate erau umplute cu apă.
Și așa mi-am dat seama că atunci când un om are o dependență de orice fel și găsește orice scuză să NU recunoască, nu se va vindeca niciodată pentru că nu consideră că trebuie să ia măsuri.
  • „Nu am o problemă, nu defel; dacă vreau să mă opresc o fac; știu când să spun stop. Beau pentru că așa vreau eu, nu pentru că sunt dependent. Mă cunosc, știu ce pot și ce nu.
  • Nu sunt dependent de părinți, nici ei de mine. Ajută pentru că aș sunt ei, vor să facă bine.
  • Nu joc 20 de ore pe zi, îmi este de ajuns să câștig o dată și gata. Nu, nu mă enervez, dar mă relaxez. De ce te superi, alții stau toată ziua în fața calculatorului?
  • Pot să renunț la dulciuri, dar nu vreau.
  • Pot să renunț la fumat, dar de ce să o fac? Fumez doar 10 țigări pe zi, și numai în cazuri extreme. Nu e mult. Alții fumează 2 pachete.
  • Joc doar 100 de lei la mașinuțe, când nu m-ai am bani, gata, zic stop, doar nu-s nebun!
  • Etc., etc., etc... ”
Așa afirmă toți cei dependenți de ceva/cineva. Întotdeauna văd pe alții că au o problemă, niciodată pe ei. Fură, mint, dau în cap...
Cât timp nu sunt în gradul să-și dea seama că au o problemă și că trebuie să ia măsuri, nu vor fi decât niște marionete în mâinile dependențelor. Vor distruge familii/vieți și nu vor vedea niciodată suferința în ochii celor ce îi iubesc.
Mereu o scuză, în fiecare zi o minciună nouă până când nu-și vor mai da seama care este adevărul și care este ficțiunea. Iar noi, îi vom crede, pentru că vrem să îi credem, pentru că îi iubim. Dar și asta, la rândul ei este o formă de dependență. Și suferim fără a fi vinovați, suferim pentru că iubim un om slab.

Iar ei vor deveni un fel de zombie care lasă în urmă doar moarte și distrugere.
Cunosc multe persoane așa. Din nefericire. Și mi-am pierdut speranța că vor începe să vadă. 
Continui să cred că numai dragostea îi poate salva. Dar nu dragostea noastră, ci a lor. 
Ei trebuie să iubească! Ei trebuie să sufere când îi văd pe alții plângând. 

Dacă ești de acord un like la pagina Facebook este echivalent cu Mulțumesc

Post a Comment

1 Comments

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>