Piţi

De mult voiam să scriu despre piţipoance. De ce?! Păi...pentru că (se pare) este unul dintre cele mai căutate cuvinte pe net. Sincer, nu cred, dar vreau să fiu şi eu în rând cu lumea. Doar nu-s mai bleagă. :)

Anul trecut... ahă, hă, hă mi-am cumpărat o pereche de pantofi super sexy cu gândul să-i port de Crăciun.... adică, na... să-i fac o surpriză moşului... . 
Chestia e că nu mi-a mers. Moşul, banditul, la mine nu a vrut să vină anul ăsta. Cică auzise că voiam să atentez la viaţa lui şi nu a vrut să rişte. Bine... tu crezi că scapi moşule?! Neah... nu ştii cu cine ţi-ai pus în cârd. Lasă, lasă că te prind eu în mână.

Totuşi, pantofii trebuia să-i încalţ în 2012! Pe 31, dimineaţa, am făcut ordine la părinţi, am pregătit paharele, prăjiturile, etc. etc. etc. după care m-am ocupat de mine: am făcut un duş de vreo 45 de minute că mama a crezut că am murit de nu mai ies; apoi mi-am pus părul pe moaţe, m-am dat cu ojă roşie ca focul, m-am machiat frumos, m-am dat cu rujul meu preferat (ăla mă... care arată ca plastilina), mi-am luat lenjerie intimă roşie (nu prea a avut sens că nu a văzut-o nimeni, dar tradiţia zice că aşa se poartă...?! :)) şi am scos pantofii din cutie. Când i-a văzut mama a făcut cruce şi, după ce m-a scuipat pe mine, a stuchit în sân de 3 ori de spaimă.

Mama:

---„Doar nu vrei să încalţi aşa ceva?”

Eu: 

---„Ehi, cum mamă; i-am luat să-i pun în brad, ce crezi?!”

Mama a făcut ochii mari, cât cepele, foarte incredulă:
---„Parcă-s catalige. N-ai să poţi merge mamă cu ei, ascultă-mă”.

Tata s-a uitat şi el şi i-am citit disperarea în ochi, dar nu a zis nimic, de teamă să nu „sar în sus”.

El care nu-mi dădea voie nici să merg la discotecă la 18 ani... Îmi amintesc odată, tot de Revelion, aveam vreo 17 ani, m-am dat cu ruj şi vine el şi mă-ntreabă:
---„Ai vopsit ouăle?!” 
Mă uit la el şi răspund
---„Tată, nu e Paştele, cum să vopsesc ouă?” Abia după vreo 10 ani mi-am dat seama ce a vrut să spună. Pentru el roşul de pe buzele mele reprezenta culoarea în care se vopsesc ouăle la Paşte.

Acum nu-mi mai zice nimic deşi ar vrea... şi-ncă cum.

Bine. Mă-mbrac să ies, să aduc apă şi mama îmi zice-n batjocură:
---„Nu-ţi iei pantofii?” Eu mă fac că nu aud şi ies pe hol. Îi aud discutând:
---„Vai de mine, Marie (zice tata mamei), o să-şi rupă picioarele dacă-i încalţă!” 
Mama răspunde:
---„Ce să-i faci, aşa-i tineretul din ziua de azi. Îs toţi nebuni”. 
Eu răcnesc de pe hol:
---„Am 37 de ani, posibil ca şi la vârsta asta să-mi interziceți să fac ce vreau? Doar ştiţi că nu vă ascultam nici când aveam 16 ani!” 
Iar ei au tăcut chitic, de frică să nu iasă scandal.

Pe urmă şi-au pus inima în pace. „Treaba ei, e mare de-acum”.

Aşa că eu am luat frumos pantofii în seara de Anul Nou. Am făcut şi câteva dansuri populare cu ei. Mamei nu-i venea să creadă că pot sta în picioare drepţi, darmite să mai şi dansez cu ei. Îi ziceam în glumă:
---„Ştiu că-ţi plac mamă şi că vrei să mi-i furi să-i porţi tu” Iar ea zicea:
---„Da, îi iau, îi duc în grădină şi le dau foc!”

Pe 1 ianuarie 2013 i-am cerut dragei mele cumnate să-mi facă nişte poze. Şi atunci îmi zice:
--- „Hai să facem poze de pitzi”, şi-mi dădea indicaţii cum să stau, unde să mă uit şi ce gesturi să fac. Eu am prins repede şpirul. Mai ales că văzusem nişte poze pe Facebook cu asemenea domnişoare în ipostaze extrem de.. interesante (să zicem). Una, în particular, mi-a rămas întipărită-n minte: o fată undeva sus pe o sobă imensă de culoare verde.
--- „Opa, ia să mă sui şi eu pe sobă...” Din nefericire, soba părinţilor are alt stil şi n-am putut să mă urc şi să mă-ntind pe ea. O să-mi fac eu o sobă din aia, (special pentru poze la înălţime) când o să am casa mea. Nu glumesc. Tre' să fie tare fain să dormi acolo la căldurică.

Cumnata mea îmi făcea poze şi râdea de „se tăvălea pe jos” de gesturile mele.
 Eu îi strigam:
---„Auzi muiere, nu mai râde atâta că mi-a-ngheţat şi sângele în vene!”
Dacă te uiţi cu atenţie se vede că eram albastră. :). Erau -13 grade iar eu cu pantofi roşii în zăpadă. 

Plus că străzile erau pline de polei... sticlă era. Lunecai doar cât te uitai! Mă mir că nu m-am transformat în stană de gheaţă. Brrrrrrr. Pitzi, piţi eşti dusă rău.

În casă, cumnata-mea tot încerca să mai ascundă din carpete şi ţoalele colorate dar eu sunt mândră de ele şi m-am aşezat exact unde era mai colorat. Ea tot zicea
---„Tu chiar le pui pe net, nu ţi-e ruşine?!”
---„Nu, DELOC! e munca mamei, sunt orgolioasă.”

Oricum, mama mi-a luat toate păcatele. Stătea în pat şi se uita când la mine când la cumnata-mea (care se prăpădea de râs), făcea cruce zicând încontinuu:
---„Doamne fereşte, Doamne fereşte: am 2 nebune la casă”.
---„Ai ieşit aşa pe stradă? Cred că s-au îngrozit vecinii şi cine v-a mai văzut.”
Ştii ce-mi pasă mie de ei?! Cui nu-i place - să NU se uite. Punct! :)

Îmi pare rău că nu am avut un ruj roz. Ar fi fost perfect.

Prima dată când am văzut pantofi dintr-ăştia am gândit instant: „sunt numai pentru lap dance, nu-s de purtat pe stradă”. Nu?!

În cazul în care ţi-a plăcut/eşti de acord cu ceea ce ai citit (sau ți-a stârnit un zâmbet), un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.