Cruzimea şi răutatea

Cruzimea şi răutatea aşa numitelor „fiinţe superioare".

De-a lungul anilor am întâlnit multe persoane cu suflet „negru”. Astăzi sunt supărată şi vreau să scriu despre asta. Sunt obosită de atâta falsitate, ipocrizie, oportunism... etc.
Nu mă cred mai bună ca alţii, NU; sunt DOAR diferită şi-ncerc să-mi trăiesc viaţa văzându-mi de ale mele. „Lasă-mă să te las”. 

Niciodată nu m-au interesat poveştile despre alţii. Mi-am văzut de viaţa mea şi am sperat ca şi alţii vor face la fel.

Dar lumea e rea... cumplit de rea. Şi... nici măcar nu realizează. Mă îngrozesc, pur şi simplu.

Odată citeam blogul unei adolescente căreia îi fusese ucisă pisicuţa. O maşină a trecut peste ea. Săraca, m-am gândit. O înţelegeam. Îmi părea rău pentru pisicuţă, dar şi pentru suferinţa fetei.
Apoi citesc „să dea Dumnezeu să te izbeşti cu maşina într-un copac sau să sai cu ea într-un lac, (şi multe altele). Să mori în dureri atroce, să nu mai rămână nimic din tine, asasinule de pisici!”
M-am strâns „în spate” de oroare şi m-am întrebat cum poate un om să-i dorească răul altui om cu atâta cruzime? Cum poţi să te crezi mai bun decât  acela care ţi-a ucis pisica?! Te-ai gândit, măcar o fracţiune de secundă, că a fost un accident? Ştii tu ce înseamnă să conduci şi, deodată, să-ţi sară ceva în faţă? Nu ai timp nici să-ţi dai seama. Nu poţi evita!
Nu eşti cu nimic mai bun, ba dimpotrivă, pentru că tu doreşti răul cuiva cu BUNĂ ŞTIINŢĂ! El/ea ţi-a ucis pisica din greşeală  (poate) şi cine ştie cât de rău s-a simţit. Nu s-a oprit, poate, că nu ar fi ştiut cui să-i ceară scuze sau s-a temut de reacţia oamenilor ca tine!
Acest om ar fi putut să te reclame la poliţie sau să-ţi facă cauză pentru că ai lăsat pisica pe stradă. Este ilegal, omule! A cui e vina atunci? Un pic de judecată!

Altădată am citit comentariile unor oameni (aşa zişi oameni...) la publicarea unei fotografii care imortaliza o focă ucisă de un om. Vă spun că mi-au dat lacrimile pur şi simplu. Nu numai la vederea acestei imagini terifiante, dar la ura ce emergea din orice comentariu.

„Ce te-aş tortura eu pe tine, ucigaşule. Să te omor eu pe tine bestie. Eşti un asasin crud. Nu ai inimă. Ar trebui să mori în chinuiri groaznice. Sper ca Dumnezeu să-ţi dea o boală cumplită... etc.etc.etc” Expresii care te îngrozeau până la extrem.
Acum... mă întreb... oare cu ce eşti tu mai bun decât acel om?! Judeci?!

Nu ştiu motivul exact pentru care acel om omora acel biet mamifer... dar, dacă era un om care nu avea ce mânca?! După câte ştim, străbunii străbunilor stră-străbunilor noştri vânau animale pentru a-şi duce existenţa. Dacă nu ar fi ucis ar fi murit de foame. Ăsta ar putea fi un motiv.

Ori... poate acel om vâna animale pentru un comerciant. Era „meseria” lui... dar tot pentru a se hrăni. E cumplit, groaznic, teribil să ucizi orice fiinţă care respiră dar... tu nu mănânci carne de porc/vită etc.?!
Ce crezi că se găseşte, în natură, carne aşa.. pe stradă?

Măi, fiinţă arogantă şi prezumţioasă, cu ce drept te crezi mai bun ca alţii? Numai simplu fapt că ai gândit să torturezi pe altcineva (care a ucis un animal de ex.) te face „la fel de asasin” ca omul în cauză.
Pentru că tu ai face-o din răzbunare, din ură, răutate şi nu pentru că ai nevoie să mănânci. Exemplele ar putea fi foarte numeroase, dar mă opresc aici. Mi s-au răcit picioarele gândindu-mă la asemenea atrocităţi.

Este greu să explic conceptul dar, sunt sigură, câţiva vor înţelege.

Precizez că nu apăr PE NIMENI care ucide un animal, dar este ceea ce facem noi, oamenii, ca să ne hrănim.
Şi... dacă te interesează, sunt 80% vegetariană/vegană. Adică mănânc carne, peşte, ouă, etc. foarte foarte rar. Şi tot nu-mi permit să judec şi să acuz pe acei care mănâncă carne în fiecare zi. Carnea este hrană!!! Hrana= viaţă. Fiecare mănâncă ce vrea (sau/şi ce poate).

Vreau să tă îndemn la a a chibzui, măcar puţin, înainte de a-ţi exprima opinia în astfel de cazuri.

Cine doreşte răul altuia nu este mai bun decât acela care a comis răul. Chiar dacă merită! 
Ba dimpotrivă!

Şi mai vreau să spun că sunt total PRO pedepsei cu moartea a celui care ucide cu bună ştiinţă (un animal sau om) din răutate, cruzime sau, mai rău, din plăcere. Pentru că cine face rău altuia, din motivele enumerate, nu este demn de a trăi în această lume. Este un pericol constant pentru orice fiinţă. Şi nu e drept.
Dar să fie ucis uşor/rapid (legal) şi nu prin torturi!

Oameni... fiţi OAMENI!!! Nu este imposibil.