Comentarii inteligente

Ieri mi s-a spus că ar fi cazul să dau bacul în loc să mă ocup de blogging. Uite aici articolul şi motivul care a indus această... hmmm... fiinţă superioară să-mi dea un asemenea sfat.

Am surâs, cu amărăciune, şi-am răspuns în mod educat. Mă aşteptam la o continuare (poate nu va pierde ocazia asta). Am notat observat că este foarte la modă să critici pe cineva aducând motive reale sau închipuite. De obicei, din plăcerea de a răni, lipsă de ocupaţie şi/sau aere de grandomanie.

Acest comentator inteligent avea dreptate, am făcut o greşeală destul de importantă. Cum se poate, nu ştiu. Când scriu ceva mă informez bine înainte. Probabil am gândit una şi am scris alta. Pentru acel articol, în particular, am citit foarte mult. Greşeala nu se explică.

Cu această ocazie ţin să precizez că blogurile mele nu sunt tip Wikipedia şi nici nu au lecţii de istorie incluse. Te rog să ţii seama de asta. Nu obişnuiesc să dau detalii eronate; cel puţin, NU intenţionat!

E adevărat, nu am dat bacul (cum am scris şi-n acest articol) dar nu sunt nici mai ignorantă decât unii. Vorba lui Creangă: „Ştiu că sunt prost dar când mă uit în jur prind curaj.” Dar, din acel articol, doar asta ai reţinut?! Curios. Eşti comunist cumva? Citez: "Lol.." Deşi nu mi se pare nimic amuzant, dimpotrivă.

Aş fi vrut să ştiu dacă această fiinţă cu 2 picioare, are un blog/site şi scrie în public. Şi aş mai fi vrut să o întreb dacă a vizitat şi alte bloguri şi ce părere a avut. Sunt toate cu o ortografie ireproşabilă?

Eu am vizitat multe, dar NU mi-am permis NICIODATĂ să-l trimit pe autor pe băncile şcolii, în public. Dacă am observat o greşeală, care ar fi putut crea probleme, i-am scris în privat. (cum mi-a fost scris mie de mai multe persoane). Din respect şi consideraţie. Că pentru mine, şi mulţi alţii, respectul este net superior unei diplome de bacalaureat.

Să-mi fie iertat, dar educaţia nu se citeşte numai din cuvinte „mari", greşeli de ortografie şi/sau gramatică, dar şi din moduri/maniere. Am mai spus asta.
Știi expresia: ”Cu omul prost și neșcolit, Te lupți un pic și ai răzbit, Dar duci o muncă colosală cu prostul care are școală.” / Nu știu cine a scris rândurile astea, dar le-a zis bine!

Dacă pentru a deschide un blog, una dintre condiţiile fundamentale şi exclusiviste ar fi: „fără greşeli de ortografie/gramaticale”, mă întreb câte bloguri ar întruni această condiţie?!

Fără supărare... dacă nu îţi place ceva - NU asculţi, NU citeşti, NU urmăreşti! 
Pentru că nu te obligă nimeni! 
Vrei să demonstrezi că eşti, cu adevărat, deştept?! Învaţă ce este respectul! 
Dar nu se dă bacul la materia asta, nu-i aşa? În şcoală nu există o materie care să explice: morala, conştiinţa, respectul...

Deseori citesc comentarii ofensive, rasiste, homofobe, etc. (nu neapărat pe blogurile mele) din partea unor persoane fără nicio sensibilitate. Comentarii gratuite lăsate cu scopul clar de a răni. Ah... ce lucru demn de un uman. Animalele nu ar fi în stare de atâta meschinitate.

Ţi-am furat din vizitatori? Nu cred, sunt la început. 
Cu ce te deranjează pe tine că eu am un blog? Ce ţi-am făcut, de fapt?! Cine eşti, ce vrei şi cine te crezi? mai exact! Cine te-a pus să citeşti? Cum ai ajuns pe blogul meu? Cu ce gânduri, idei şi expectative?!

Cum am zis şi aici: detest prezumţia, aroganţa, superficialitatea, invidia, grandomania, etc. etc. etc.

Un om educat ştie cum să facă o observaţie. Un om educat, care vrea să ajute şi nu să insulte, foloseşte formularul de contact. Aş fi putut elimina comentariul/iile, dar e democraţie şi toţi avem dreptul la libertate de expresie... nu ca pe vremea lui Ceauşescu (care te-ar fi împuşcat la zid pentru un afront de genul). 

Iar bloggingul, pentru mine, nu este din lipsă de ocupaţie şi nici din aere de superioritate.

Ca încheiere ţin să menţionez că am descoperit unde am citit Prima lege a discuţiei: 
„Nu te certa niciodată cu un prost; oamenii s-ar putea să nu observe diferenţa dintre tine şi el.”Autorul este Murphy.

Din nefericire, toate lucrurile inteligente au fost zise de alţii. Acum mulţi, mulţi ani.

Şi, terminând de scris, mi-a trecut prin minte că această persoană (care are bacul) mă cunoaşte şi m-a mai citit şi cu alte ocazii, de ştie că nu am bacul. Stilul seamănă foarte mult cu cineva care cunosc, din vedere. 
Se explică atunci.