Capul - Poiezie

Sunt singură-n noapte şi-mi vine să izbesc

Capul de toţi pereţii... poate-l întăresc,

Dar mă gândesc că totuşi îmi va servi într-o zi,

Nu vreau să urlu de necaz că nu m-am putut opri.

Deci, mă calmez uşor şi mă duc la culcare,

Poate vine-un prinţ negru pe-un alb cal călare...

Aşadar măi, omule, Da, la tine mă refer!

Aşteaptă mult şi bine până decid să pier,

Că viaţa-i minunată, aşa groaznică cum e

Dar una este frate, da, JUR, chiar aşa e!

Să moară toţi puricii (de pe toate pisicile) dac-am ştiut că am şi stofă de po... iată. 

O duminică zâmbitoare-ţi doresc!

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Nu, nu-s analfabetă... Știu că se scrie PoEzie... doar că asta nu este (nici toate celelalte NU sunt). Am modificat cuvântul din respect pentru marii poeți.