Animale jucărie

Am mai scris un articol cu acelaşi subiect pe Reţete îndrăzneţe (poate te interesează).

Cine nu iubeşte animalele?! Bănuiesc că sunt putini cei care vor spune că nu le iubesc.

Căţeii şi pisicile sunt cele mai întâlnite animale pe care un om le ţine în casă, nu numai în Romania, dar în toată lumea.

Cum am zis şi-n celălat articol, sunt de părere că animalele ar trebui să aibă un loc al lor, afară şi nu în casă.

Bănuiesc că acum mulţi dintre cei care au animale în casă se vor simţi revoltaţi. Nu trebuie!

Fiecare face ce vrea în casa lui. Nu e treaba mea. Eu doar îmi exprim părerea personală.

Nu-i aşa că sunt drăgălaşe, mai ales când sunt mici şi flocoase?! Atât de dulci, fără apărare... n-ai cum să nu le iei în braţe, să le mângâi să le asiguri că o să fie bine.

Cine nu s-a înduioşat măcar o dată la vederea unei asemenea creaturi? Sunt irezistibile.

Problema este că animalele nu rămân mici, nu. Cresc şi odată cu ele apar probleme de tot felul. Să ai un animal nu este ca şi cum ai avea un animal de pluş. Animalul necesită de atenţie, îngrijire, hrană adecvată... Este o fiinţă cu nevoi, nu un obiect. Nu e că-l aşezi într-o cutie şi uiţi de el.

Are sentimente la fel ca oamenii, doar că nu are darul vorbirii.

Cunosc o groază de persoane care şi-ar da viaţa pentru un animal, dar nu ar face acelaşi lucru pentru un uman. Bănuiesc că sunt multe motive pentru care ar face asta.

Am întâlnit un tip odată care-mi povestea cum se comporta cu animalul lui, o căţeluşă destul de mare. Am rămas cu gura căscată pentru că-l ştiam un nesimţit total când se trata de oameni. Îmi zicea (printre altele) că mergea în patru labe lângă animalul lui ca să-i arate că nu-i singur pe lume. Sincer mi s-a părut complet greşit pentru că nu poţi decât să confuzionezi bietul animal cu astfel de comportamente penibile. Nu l-am acuzat/condamnat/judecat, dar am evitat să mai stau în compania lui. Mi s-a părut extrem de deplasat şi nedrept, fie în privinţa animalului cât în privinţa oamenilor.

Apoi am auzit că l-a abandonat pe stradă când a trebuit să meargă în vacanţă.

Ce fel de iubire e asta? Cum poţi să fii atât de iresponsabil şi crud?

L-ai luat când era mic? Îl ţii tot timpul, până mori tu sau moare el. Că aşa fac oamenii care susţin că iubesc cu adevărat. Dar e uşor de zis, mai greu este să faci, nu?!

În Italia (vorbesc doar de ţara asta pentru că cunosc bine legile lor) abandonarea animalelor este pedepsită cu puşcăria. La fel şi cruzimea, actele de violenţă, etc. Bănuiesc că-n toate ţările civilizate există astfel de legi... Sunt sigură că şi la noi sunt, dar, ca de obicei, nu se pun în aplicare. De aia auzi ştiri abominabile de genul:

--- „Un om a tăiat limba unui cal. Unul a bătut animalul până la omorât. Altul i-a aruncat cu acid, sau l-a spânzurat, etc, etc. etc.”

Eu... nu aş pedepsi numai cu închisoarea, dar mai ales cu munca zilnică. Că-i uşor să stai lungit pe-un pat (chiar dacă-i de fier ruginit), să te uiţi la televizor şi să mănânci pe banii contribuabililor.

Nu, frate: ai greşit? La ocnă cu tine!!! Nu te torturez cum ai făcut tu cu bietul animal, nu aş fi mai departe de tine, dar te-aş trimite la muncă. Cel puţin un an, zi de zi: că plouă, ninge sau e soare. Să vezi şi tu ce-i suferinţa, nemernicule!!! În mină ar fi cel mai bine, să nu mai vezi lumina zilei pentru că acei care torturează/ucid un animal (sau un om) nu merită să se bucure de soare şi natură.

Aşadar, tu care-ţi iei un animal când e mic şi flocos, nu-l abandona când creşte. Îi distrugi inima... are sentimente cum ai şi tu. Nu crezi? Priveşte în ochii lui când îl insulţi şi ridici tonul?

E fericit când faci asta? Nu, nu e.

Gândeşte-te mai bine înainte de a cumpăra/adopta o creatură de acest gen. Animalul nu-i o juăcărie, nu-i un obiect, nu-i o modă.... e o fiinţă ca tine. Şi-l doare când strigi la el... nu gândeşte ca tine.

Nu ne înţelegem între noi, ăştia cu darul vorbirii,... cum să ne înţeleagă un animal? De ce-i ceri imposibilul? Ţie ţi-ar plăcea să fii lovit pentru că ai pus mâna în farfuria altuia? Gândeşte-te de două ori înainte să urli la un animal... că diferenţa între el şi tine este doar aceea că el NU POATE VORBI. Că de-ar putea ţi-ar zice câte-n lună şi-n stele. Şi nu cred că ţi-ar plăcea.

Ai grijă de un animal cum ai avea de un seamăn de-al tău. Asta dacă ai inimă.

Pace şi iubire îţi doresc.

Ps. În cazul în care vrei ai intenţia să ţii un animal până-ţi faci tu mofturile, ia-ţi un peşte sau o găină... în acest fel când te saturi să ai grijă de el/ea îl/o tai şi faci borş. Dar nu-l/o arunci în stradă.

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. 

In cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (sau esti de acord) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.