Homosexuali vs heterosexuali

Voi stârni niște polemici de mama focului pentru că știu unde trăim, pe ce planetă, în ce societate și cunosc mentalitatea majorității. Oricum ar fi, VREAU neapărat să vorbesc despre asta. Chiar cu riscul de a-mi pierde dintre cititori.

Mulți dintre noi sunt trecuți de un fior rece când aud că doi bărbați/două femei se iubesc, sau (mai rău)
s-au căsătorit.

Și eu simțeam asta până când am cunoscuți niște oameni minunați, bărbați (în cazul aceasta specific) care iubeau alți bărbați.

M-am simțit descumpănită; nu mi-a venit să cred că este posibil așa ceva (în viața reală).

--- „Este abominabil! Cum să iubești un alt bărbat!? Nu e normal! E păcat, o boală.”

Dar, încetul cu încetul, am reușit să văd dincolo de etichete, dincolo de învățăminte/de educația ce am avut de mică. Sinceră să fiu, nu-mi amintesc ca ai miei să fi pomenit vreodată despre homosexuali. Nici de bine, nici de rău. În schimb vorbeau de lipsă de moralitate printre cei „normali”.

Totuși.. cine a hotărât ce este normalitatea?! Cine a decis că un bărbat nu are voie să iubească un alt bărbat, sau, respectiv, o femeie să iubească o altă femeie?! De ce ar fi asta o boală?

E scris în Biblie?! Da... și Biblia cine a scris-o?! Eu nu am găsit nicăieri o singură referință cum că Isus ar fi vorbit vreodată, în vreun fel, despre homosexuali.

Dar nu este de domeniul meu, nu voi intra în amănunte.

În 2006 „un prieten” postează pe Facebook un articol despre cum niște bărbați au fost bătuți și alungați dintr-un bar din Moldova (de pe peste Prut). Comentariul lui a fost ceva de genul:

--- „Bine le-au mai făcut, exact ceea ce merită.” Am rămas uluită, deoarece tipul în cauză era un student (și politician pe deasupra) cu pretenții de om cult/inteligent.

Se așteaptă de la mai multe de la un personaj de genul.

N-am putut să mă abțin și să nu îi reproșez faptul că suntem toți OAMENI, indiferent de înclinația sexuală pe care o are fiecare dintre noi.

La aceste comentarii s-au alăturat și altele, care mai de care mai aberante/absurde/ofensatoare. Unul (adresat mie), mi-a rămas adânc întipărit în minte:

--- „Adică, tu, ai apăra pedofilii, necrofilii, etc.etc.etc.”

Sincer, nu mi-a venit să cred că cineva poate numai să conceapă așa ceva. Ce legătură există între aceste cazuri? NICIUNA!

Am exprimat părerea mea relativ la doi oameni adulți, responsabili și conștienți. Oameni care se iubesc de comun acord.

Mai sunt și aceia care susțin (sus și tare) că nu au nimic cu homosexualii, dar dacă văd doi bărbați pe stradă ținându-se de mână, se simt rău.

--- „Să facă ce vor, nu mă deranjează, dar să nu se manifeste în public.”

Adică, noi, cei „hetero”, avem dreptul (sau NERUȘINAREA) să ne pupăm/giugiulim în public, iar ceilalți nu.

DE CE?! Cine a stabilit că unii au mai multe drepturi decât alții?!

Am asistat la un sărut între doi bărbați și mi s-au umplut ochii de lacrimi... de RUȘINE! Dar nu pentru că mi s-a părut bizar și nelalocul lui, dimpotrivă. Orice manifestație de iubire mă emoționează profund. Și m-am simțit incredibil de vinovată, mică și nedreaptă că, în trecut, am putut să gândesc urât despre ei. 

Nu este nimic demn de dispreț sau silă, absolut NIMIC! Dacă vedem asta este pentru că avem prejudecăți și nu suntem obiectivi. Nu vreau să zic mai mult. 

Alții îi acuză pe homosexuali că prea își descoperă înclinația lor, prea se mândresc.

Aici discursul e puțin mai complicat.

Umila mea părere este că și printre noi (cei „normali) se găsesc persoane mizerabile. Adică „orice pădure are uscăturile ei”.

Dacă unii își exprimă în public (cu ostentație) înclinarea sexuală, o fac pentru că sunt OAMENI, nu pentru că-s homosexuali!

Ce este așa complicat de înțeles?!

E clar că ies pe stradă să manifeste pentru drepturile lor... dar pentru că societatea „normală” le neagă aceste drepturi... pe motiv că nu pot procrea împreună (unul dintre).

Da!?! Dar sunt o groază de cupluri normale care decid, cu bună știință, să nu dea viață unui copil. Pentru asta ar trebui să li se interzică căsătoria?!

Sunt cupluri care nu sunt în stare să educe un copil sau să le ofere un trai decent. Bărbați alcoolici, femei ușoare care au copii împreună... ce educație oferă aceștia copiilor?!

Toate aceste răutăți adresate homosexualilor mă trimit (inevitabil) cu gândul la oamenii de culoare care au militat atâția amari de ani pentru drepturile lor de OAMENI.

Mesajul ce vreau să transmit este unul simplu:

Datoria noastră (de ființe superioare) este să-i respectăm pe homosexuali, NU să-i tolerăm! 

Că nu sunt criminali sau anomalii ale naturii, dar sunt oameni ca mine și ca tine. Sau chiar mai buni.

Ei nu te-ar arde pe rug pentru că ești heterosexual, de ce tu simți că trebuie să faci asta?! Cine ți-a dat (ție) acest drept!?

Nu vorbesc în numele lui Dumnezeu, dar sunt SIGURĂ că EL nu ar condamna niciodată pe cineva doar pentru că nu e ca toți ceilalți. El pedepsește pe cei care fac rău! Și nu în lumea asta, dar dincolo. 

Nu disprețui pe cei care iubesc, DISPREȚUIEȘTE pe cei care rănesc/ucid/fac rău!!!
Și nu arunca cu piatra; cine e fără de păcat?!

Ps... Oare DE CE bărbații (sau oamenii, în general) nu se scârbesc când văd două femei giugiulindu-se? Câtă obiectivitate...  moralitate. 

Precizare: dacă dorești să comentezi, fii civilizat! Nu voi tolera niciun fel de abuz. Nu voi publica cuvinte ofensive, triviale, nerespectoase. E „casa mea”, nu uita.

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.