Visez sa dau un sens vietii mele

Si muncesc pe branci sa-l duc la indeplinire. 

La fel faci si tu, nu? 
Muncesti pentru copii, familie, casa, masina, vacanta, etc.

Eu nu sunt mama, nu sunt nici maritata. Mi-a trecut vremea de mult. 
"Daca nu ai copii, ai trait degeaba." 
"Pentru copii muncesc, daca nu ar fi ei, viata mea nu ar avea niciun rost."
Frazele astea sunt injunghieturi de cutit direct in inima pentru cei care-si stiu istoria.

Nu mai vreau sa traiesc degeaba, si anul trecut, de ziua mea (cam pe vremea asta), mi-am pus in minte sa fac ceva cu viata ce mi-a fost data. 
Sunt ani buni de cand nu ma uit la televizor, nu ascult radio, nu citesc ziare, reviste, nu joc la/pe nimic, nu stau pe retete de socializare (decat sa public, sunt un blogger, nu?), nu ies... si multe altele.
Traiesc intro lume a mea, din libera alegere as vrea sa cred, insa in spatele fiecarei decizii, sunt multe explicatii pe care le ascundem celorlati.
Toti avem probleme, toti facem ceea ce putem sa mergem inainte.

Cand mi-am lasat tara pentru a doua oara, a fost din nou pentru o viata mai buna.
Pentru o alta sansa. Si uite-ma acum, luptand mai mult ca niciodata sa dau un sens vietii mele... chiar daca nu am copii.
Refuz sa cred ca viata mea este mai putin valoroasa decat a mamei -care a avut 11 copii-, sau a surorilor si fratelui -care au avut cate 5, 3, 2 copii.
Ca daca as crede asta... ce rost ar mai avea sa respir?


Mi-am faurit un vis. Care?!
Sa public cartile la care muncesc de circa 11 luni. Si altele dupa acestea. Multe altele.

Scriu de ani de zile, dar pana anul trecut, nu m-am gandit sa public.
Am scris si terminat 3 carti, doua in romana si una in italiana. Dar intro zi, din disperare, le-am dat foc si am distrus toate evidentele. Am zis ca ce conteaza? Cui ii pasa? Mie nu, sigur.
Ani de zile din viata redusi in pulbere in 5 minute. Nu, nu regret, asa trebuia sa fie.
Acum scriu in engleza. Acesta-i e visul meu. Sa public in engleza.
E foarte indraznet ca vis, arogant ar zice unii. Engleza mea nu-i la un nivel foarte inalt, dar nu ma dau batuta. Am gasit oameni care s-au oferit sa ma ajute. Este incredibil cum unii oameni pot fi mai oameni decat altii..

Nu stiu cum voi reactiona la critici si descurajari, le rautati gratuite si insulte, dar ma prepar.
Sunt oameni care nu gandesc, doar actioaneaza. Omeni care tin cu tot dinadisnul sa-si spuna cuvantul. Care gasesc satisfactie in a distruge ani de munca si sacrificii.
Oameni care nu sunt capabili sa faca lucruri mari, dar sunt perfect capabil sa spuna cuvinte mari.
Invidia, ura, dorinta de a calca in picioare fara mila... acestea-s trasaturi ale rautatii si nu ale desteptaciunii.

Omenii destepti au opinii si si le exprima, este dreptul fiecaruia.
Diferenta dintre cei care-si dau cu parerea si cei care-si exprima parerea, este foarte mare.
Primii o fac din aroganta: eu sunt mai bun, mai destept, mai tare, mai frumos.
Ceilalti stiu ca gusturile sunt gusturi, adica ceea ce-mi place mie te dezgusta pe tine, si viceversa.
Mie, de exemplu, imi place cafeaua amara, fratelui meu i se face rau numai la gandul... .
Mama detesta cartofii, nu-i poate nici privi, eu... as manca cartofi la mic dejun, pranz, cina si desert.
Prietenilor mei le place berea, eu nu o suport.

Care-i mai destept, care are mai multa valoare, care gusturi sunt mai bune, mai corecte? 

M-am schimbat mult de-a lungul vietii. Eram si eu gata sa judec, desi cu greu mi-am dat cu parerea-n public. Suntem toti diferiti. Unici.
Eu tremur de frig, tu transpiri de caldura. In aceeasi incapere, la 2 cm unul de altul.
Eu iubesc ploia, tu te acoperi de nori.
Ceea ce eu gandesc ca este corect, unul poate vedea exact pe dos.
Poti purta un cui in ureche si sa zici ca-i frumos. Este parerea ta.
Eu zic ca cuiele se bat in lemne, pereti, papuci, s.a.m.d. Asta-i parerea mea.
Nu-mi place aspectul tau, nu ma uit la tine. Nu ma poti obliga si n-are rost sa-mi pierd timpul. Am lucruri mai bune de facut.

Tu zici ca Trump va schimba lumea. Asa zic si eu, dar cum o va schimba? Cu flori sau cu bombe?

Ai priceput ce vreau sa spun.
E greu sa fii om, dar daca cobori de pe piedestalul pe care singur te-ai urcat, vei vedea ca intre muritorii de rand, este o alta viata...  mai buna, intelegatoare, toleranta si iubitoare.

Dar este alegerea ta. Intre timp eu muncesc si urc pe trepte invizibile. Incet, ma impiedic si cad doua inapoi, dar ma ridic, ma scutur, imi bandajez ranile si urc din nou.
Sarificiile, umilintele si lacrimile nu pot fi in zadar.

**

Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - rongleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.