Monday, 31 March 2014

StejarMasiv - pentru iubitori

Cei care mă cunosc, sau care mă urmăresc, ştiu diferite lucruri despre mine. Asta pentru că nu prea ascund multe (în scris).
E adevărat şi că sunt oameni care ştiu despre mine mai multe lucruri decât ştiu eu. :D
Dar asta este natural. "De aia lumea are gură."... ar zice unii. NU şi eu, însă nu despre asta vreau să vorbesc, mă pierd în detalii inutile.

Puţini sunt cei care ştiu că am o diplomă de tâmplar, lucrător al lemnului. Am şi profesat câţiva ani, fie în ţară cât şi în străinătate.  Mi-am făcut singură câteva obiecte (mici). Nimic special pentru că nu sunt "mare meseriaşă". Sunt un "cârpaci" mai mult. Repar ce se strică.

Din fire romantică, iubitoare de simplitate şi realitate, mă simt atrasă de produsele făcute din lemn. De mobila din lemn masiv, se-nţelege.
Visul meu este să-mi fac o casă la ţară, care să aibă, cel puţin, o cameră mobilată simplu, în mod tradiţional, ţărănesc. Pentru că mi-s ţărancă şi pentru că mama a iubit să ţese, dând viaţă unor adevărate opere de artă pe care aş vrea să le expun, să le păstrez cu grijă.
Şi masa din imagine, împreună cu băncile, s-ar potrivi perfect cu ideea ce am în minte.
Atât de simplă... te face să visezi la libertate, natură... orizonturi nelimitate. Mai mult, te induce să simţi toate aceste sentimente atât de genuine.
Aş posta-o-n mijlocul camerei, pe bănci aş aşeza din creaţiile mamei, apoi i-aş aduce pe părinţi să vadă cât este de frumos şi cât de mult  preţuiesc lucrurile făcute de oameni talentaţi.
În ziua de azi, oamenii sunt atraşi de multe kitsch-uri, lucruri fără "viaţă", lipsite de caracter.
Până şi ei au uitat cât de "adevărat era odată"...
Le-aş pregăti un prânz aşa cum mâncau odată. Reţete din străbuni, de care ei îşi amintesc cu drag şi dor.
Aş deschide ferestrele mari să intre mirosul de iarbă şi cicirpitul de păsărele.
Şi-i voi lăsa să povestească şi să-şi amintească timpuri străvechi, demult apuse.
Iar eu, într-un colţ, să mă uit la ei sorbindu-i din priviri, dorind să imortalizez acel moment pe veci.

Pentru că părinţi ai numai doi, şi nimeni nu este imortal.
Poate doar masa...

Reacţii:

4 comments:

  1. ai dreptate,timpurile de altadata,lucrurile,iti dadeau o senzatie de pace,erai mereu multumit,fericit....acum ai mult mai multe lucruri mai multi bani,tot timpul esti nemultumit,s-a dus linistea,fericirea.....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din nefericire, ai dreptate. Vrem mai mult, şi mai mult, şi...

      Delete
  2. Daa...lemn masiv, stejar ( greu cu draci :D ) . Cred ca o sa-mi plantez si eu un stejar in fundu' gradinii si , daca mai apuc, la batranete ...o sa fac ceva frumos din el, sa las mostenire copiilor :) . Ca de...cine stie de unde e taiat stejarul pe care-l cumperi, n-ai vrea sa te chinuie gandul ca poate undeva, peste casa cuiva, s-a trezit un deal sa mearga la plimbare :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Planuri mari văd că ai... :D Să sperăm că ajungem toți la bătrânețe. Măcar pe la 50 de ani așa... Sau cât vrea fiecare. Încerc să-mi imaginez cam ce chestii să faci din viitorul stejar... hmmm. Niște bâte ar merge grozav. Măciuci mai bine!

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.