Murphy şi ironia soartei

Cine este Murphy?! A fost, mai bine zis, un inginer american care a cules mai multe adevăruri ironice. L-am descoperit de foarte mică şi maximele lui mă făceau (încă mă fac) să mă tăvălesc pe jos (de râs, maliţiosule).

„Imediat după ce ai reuşit sa pui lucrurile cap la cap, cineva (ceva, în acest caz specific) îndepărtează capetele.”

„Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost”.

Cea mai recentă "istorie"..

Am făcut curăţenie vreo 4 ceasuri.

Am scos toate ţoalele din bucătărie (nu am gresie aşa că pun ţoale, că mie îmi plac), am ieşit pe balcon şi le-am scuturat foarte bine. Timp în care mi-au dEgerat mâinile, urechile şi părul din nas. După care am aranjat, cât am putut, această bucătărie – magazin. Părea totul hmmm ordonat.. dacă se poate zice aşa. Un singur lucru deranja această ordine „aparentă”: o pungă cu făină de grâu. Strica armonia magaziei aşa că fug repede să o mut. Nu ştiu cum naiba am luat-o că s-a rupt făcându-se flenduri! Am rămas mută câteva clipe. M-am uitat jos... nu era mm de ţol care să nu fie alb. În toată bucătăria era un fel de ceaţă albă. Am devenit, în 5 secunde, un om de zăpadă.

---„Mă, să-mi trag palme”, îmi zic. „Eu îl omor pe Murphy ăsta. Numai el a putut să prezică o aşa întâmplare! Mai ceva ca Nostradamus.”

Hmm... Nici nu am avut putere să mă enervez. M-am gândit la Murphy... şi nu am putut să nu mă-ntreb dacă, nu cumva, eu am fost aceea care l-a inspirat să scrie această carte.

Aş putea să vă mai povestesc ironii de genul, întâmplate mie, cu sutele.
Dar nu azi... am nişte pâine la cuptor şi nu aş vrea să se facă scrum.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet, poate) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.