Polemici

„Până nu faci foc, nu iese fum”

Am auzit pe cineva, zicând odată, că nu este posibil să nu fie adevărat un zvon dacă lumea vorbeşte.

Am rămas „mască” şi am întrebat:
---„Atunci cum se explică faptul că unul dintre vecinii mei a zis la toţi că am un BAIAT de 20 de ani?!” De unde a ieşit fumul ăsta, cine a făcut focul?! 

Când am auzit afirmația asta m-a pufnit râsul. Eram îngrijorată pentru mama, însăcând i-am spus, a râs şi ea.

În cazul meu, fumul fără foc, nu mi-a făcut rău... dar în alte cazuri s-au distrus vieţi, familii întregi, domnii şi pacea multor fiinţe. Iremediabil. Şi cine a inventat ceva l-a făcut cu BUNĂ ŞTIINŢĂ.

Lumea vorbeşte pentru că nu are ce face, pentru că iubeşte polemicile, vrea să arate că ştie; din invidie, ignoranţă şi din dorinţa de a face rău. Intenţionat.

Altădată, am auzit pe cineva afirmând că animalele nu au suflet.

Mă întreb:
Ce este sufletul?! Este un organ, din corp, palpabil? Îl avem doar noi, oamenii, (toţi)? De ce animalele nu ar putea avea aşa ceva? Cine a zis asta? Cine a decis? Şi apoi la ce anume se referea?!

La cum văd că se comportă foarte mulţi oameni pot să afirm, în CUNOŞTINŢĂ de cauză, că nu au suflet. Animalele sunt mult, infinit, mai bune ca oamenii. Pentru că nu au darul vorbirii şi nu pot inventa. Probabil nici nu s-ar gândi să o facă. Dacă le dai un blid de mâncare, şi câte o mângâiere din când în când sunt oamenii, pardon, fiinţele cele mai fericite. Nu ca omul, că oricât i-ai da (sau ar avea) nu se mulţumeşte niciodată. Dar vrea MAI mult, şi mai mult... până când e în stare să ucidă proprii părinţi... pentru o bucată de pământ.

Unele persoane mă acuză că vreau să am întotdeauna dreptate. Aceste persoane nu numai că nu mă cunosc absolut deloc, dar îmi pun în „gură/minte” lucruri pe care nu le-am gândit niciodată.

Nu vreau să am dreptate, eu vreau SĂ FIE dreptate. De aceea, rar, mă contrazic cu cineva. Dacă o fac înseamnă că ştiu EXACT despre ce vorbesc.

Până acum câţiva ani mă mai contraziceam şi, de câteva ori, am descoperit, SINGURĂ, că mă înşelasem. De fiecare dată m-am simţit extrem de vinovată şi când întâlneam persoana cu care avusesem acea „bătălie” îmi ceream scuze. Aşa sunt eu şi puţini sunt în stare să vadă mai departe de cuvinte.
„Am greşit, te rog iartă-mă.”

Dar cum zice Elton John (cu Blue): „Sorry seems to be the hardest word”

Toţi acuză, vorbesc, născocesc, văd la televizor tot felul de nimicuri, presa scrie ca să facă audienţă iar oamenii iau „de bun” toate aberaţiile, minciunile, invenţiile, măgăriile. „Dar a zis la Tv, am citit pe net, într-un ziar, revistă; mi-a zis cutare sau cutare persoană respectabilă. Nu au cum să mintă.” Nu, într-adevăr! Presa nu minte... cel ce vrea să te distrugă nu minte! Doar eu mint. Care mi se rupe inima când văd plângând un perfect necunoscut.

Omule... dacă eşti om, nu te lăsa înşelat şi nu pretinde că ştii ceea ce nu ai habar. Unii chiar iubesc să fie înşelaţi. „prefer o minciună decât adevărul”.
Sincer, şi eu prefer TĂCEREA decât o acuză falsă.

Să ştii din auzite, de la TV nu este echivalent cu „din sursă sigură”. Şi sursa sigură are defecte. Până şi istoria are mai multe versiuni. A fost scrisă de oameni cu anumite înclinaţii, gusturi, puncte de vedere, sentimente.

Matematica este o ştiinţă exactă! Dar vorbele NU! Pune-ţi mintea la contribuţie. Nu fă pe-a deşteptul că şi eu înţeleg româneşte şi ştiu să citesc! Întâi pe litere, în clasa întâi. Acum citesc printre rânduri. Şi detest înfumuraţii şi înfumuratele. Nu ar fi trebuit să precizez, dar pentru câţiva nu este subânţeles, şi mă acuză de feminism.

Şi, nu uita, că pentru a judeca oamenii, pe pământ, există tribunale! Iar... într-o zi vom răspunde şi-n faţa unui tribunal suprem. Acolo... nu mai poţi inventa, nu te mai poţi ascunde după degete, nu mai poţi fi arogant. Acolo eşti doar un om.. ca TOŢI oamenii.

Peace.