Nu lăsa pe mâine...

Tendința de a amâna lucrurile la nesfârșit duce la evenimente și fapte greu de controlat în ultimă instanță.

Unii speră că amânând un anume lucru acesta va dispărea. Absolut absurd!

Alții amână pur știind că cineva va trebui oricum să-l facă. Și aici vorbim de LENE, iresponsabilitate și egoism.

Mai sunt și acei care speră că dacă amâni nu va mai trebui făcut. Ha, ha.. ce glumă bună.

Uneori chiar nu avem timp să facem un anumit lucru; alteori, (cel mai des) nu avem chef/nu ne interesează/nu considerăm că e important. Simplu...

Ridicarea „din pat” (de ex) cu cât o amâni mai mult cu atât va deveni mai grea... și apoi întârzii, faci lucrurile în grabă, pleci uitându-ți telefonul și bastonul, apoi „alergi cu mașina” și te dai peste cap... Doamne ferește! (asta dacă nu te prinde poliția să-ți dea 1000 de Ron amendă... Dar ce contează, doar ai servici... pe ce altceva ai putea tu să cheltui banii așa ușor câștigați????!!!). Asta-i tipic de bărbați, nu?!...

--- „Dar am timp, fac 5 min cu mașina până la locul de muncă.” Chiar dacă știe că e absolut imposibil lucrul acesta... Mai ales când este trafic sau polei. Poate dacă zboară.

Și când îi spui, cu inima în gât și cu mâinile amândouă încleștate pe chestia aia de care se țin co-piloții pentru a nu zbura din mașină (la raliu-ri):

--- „Iubitule, nu te grăbi, te rog... mi-e teamă!” el replică cu aroganță și iritare:

--- „Adică, până acum, mereu m-ai bătut la cap să mă grăbesc și acum nu e bine?! Decide-te odată!”

Tu te uiți la el contrariată, încercând să respiri regulat, și te întrebi cu tristețe cât de dobitoc trebuie să fie un om să raționeze în acest mod. Încerci să-i spui:

--- „De câte ori ai încercat măcar să te grăbești ÎNAINTE de a te urca în mașină?!”

Sunt și cazuri în care se amână lucrurile pentru că se speră că vom învăța mai multe chestii care ne vor ajuta la ceea ce va trebui să facem. Și asta este plauzibil.

Există totuși lucruri care amânate la nesfârșit se exclud.

Din nefericire, de obicei, amâni și apoi TREBUIE să faci și-atunci greșești, spargi, distrugi. Apoi gândești ca mulți oameni:

--- „Vezi, mai bine nu făceam. Ți-am zis eu!!!”

Dar oare dacă ai fi făcut când era timp destul, nu ai fi avut de câștigat fără să dai vina pe alții?!

Personal, am învățat de mic copil să nu amân nimic... Nici nu aș fi avut cum... Ziua avea 24 de ore și pentru mine.

Când ceasul suna la 4, la 4 mă aruncam din pat, după ce seara am organizat totul, de obicei, punând negru pe alb pe o foaie de hârtie. Ca să nu uit, că doar nu am calculator în cap. Dar asta ține nu numai de organizare, dar de disciplină și responsabilitate.

Că îndeletnicire mele nu le-a executat NICIODATĂ altcineva.

Trist este că în fiecare zi amânăm, cu bună știință sau nu, o grămadă de chestii. Și acestea nu-și vor găsi rezolvare singure... oricât ne-am ruga.
Sugestia mea este:

Cu cât rezolvi/faci mai repede un lucru, cu atât îl faci mai bine și economisești timp/bani/energie. Plus că eviți certurile, stresul și necazurile. Nu am dreptate?!