Bloguri şi sfaturi gratuite

Poate unii se întreabă ce-nseamnă exact „sfaturi gratuite”. Sfaturile gratuite sunt acelea fără bani, evident... dar nu la asta se referă denumirea. Se referă la acele sfaturi pe care unii oameni ţin neapărat să ţi le dea fără ca tu să le fi cerut. Sunt cazuri şi cazuri şi crede-mă, până la o anumită vârstă (25-26 ani), le-am acceptat cu drag. Nu de la toţi, dar de la unii oameni pe care îi stimam. Să mergi pe stradă şi să treacă un imbecil care să-ţi dea sfaturi de „stil" nu este deloc frumos.
--- Nu-mi permit= NU-ŢI PERMIŢI, simplu.
Acum câtva timp am avut o neînţelegere cu o persoană care cică „mă citea" cu atenţie. De aia i-a rămas în minte cum că aş fi total ignorantă în „limbajul Html" că doar aşa am zis/scris. În acelaşi timp am scris CLAR că tot ce se vede, da, este un template preparat, dar modificat de mine în proporţie de circa 50%... fără ajutor. Cum poţi să îţi permiţi să vii şi să mă acuzi de imbecilitate la înserarea unui link? Ce mi-a explicat nu avea absolut niciun sens şi n-am înţeles nimic dar „mi-a sărit muştarul" când şi-a permis să mă atace („dar nu personal"; glumeşti?! - este ironică această paranteză): ------„dacă nu ştii, întrebi. Nu faci de capul tău". Adică... pe blogul meu.... trebuie să fac de capul cui?!
A fost o întâmplare tare neplăcută. Discursul e lung şi nu merită.

Cine mă cunoaşte (cât de cât) ştie că fac asta întotdeauna. Nu mi-e ruşine şi nu sunt arogantă, dimpotrivă. Dacă consider că nu ştiu - întreb... pe cine ŞTIE (cine se pricepe), nu pe oricine!!! Aşa am învăţat o groază de lucruri. Există şi Google, pentru asta. Şi Google găseşte sfaturi (profesionale sau nu) la orice, dacă ştii să cauţi. Că sunt mulţi care se pricep şi scriu despre, pentru oamenii care vor să înveţe.

Nu suport când sunt acuzată de chestii total opuse personalităţii şi caracterului meu. 
Sunt blogurile mele - fac ce vreau pe ele. Nu-ţi place? NU INTRA! Eu m-am dus pe al tău să-ţi dau sfaturi aiurea?! Nu. Pentru că nu sunt în măsură. Nu mă pricep, dar... dacă eşti cât de cât isteţ îţi dai seama că oricât de ignorantă aş fi..., ceea ce vezi am făcut singură (şi n-am nici bacul şi nici o facultate). FĂRĂ AJUTOR din afară (fratele meu m-a ajutat enorm la început, pe urmă am făcut totul singură). Am căutat informaţii, am studiat zile-nopţi-luni în şir; am prins cât de cât, am greşit - am reparat, am început din nou şi tot aşa. Dar NICIODATĂ nu am insultat inteligenţa oamenilor. Din respect.
---Nu ştii? NU TE BAGI ca musca-n... lapte! Simplu. Cum nu mă bag nici eu. Sfaturile se dau la cerere, nu gratuit (după o anumită vârstă). Şi nu acuzi de chestii pe care le faci tu (poate, nu ştiu-zic). Nu toţi sunt ca tine= la fel.

Poţi să-mi dai sugestii, idei, să faci observaţii CONSTRUCTIVE (dacă vrei şi ştii), dar nu ai dreptul să-mi vorbeşti de sus.

Ps. „Nu ţin mânie", am mai zis şi aşa e... dar... m-ai rănit?! Iau distanţele; pe veci. Că am destule pe cap şi fără sfaturile şi glumele tale (care se izbesc ca nuca-n perete).
---Nu te cunosc - nu mă cunoşti. Simplu. Şi nu mă duc să le spun altora să fie atenţi la „bloggerul" ăsta cu care eu am avut o neînţelegere idioată. Poate alţii îl găsesc "glumeţ". Eu nu, deloc! Fiecare cu gusturile lui. 

Pace